Estera 4:1-4

Când Mardoheu a auzit Tot ceea ce s-a poruncit, Haina și-a rupt și s-a-mbrăcat În sac și-apoi și-a presărat Cenușă-n cap. Astfel gătit, El, prin cetate, a pornit Să-și strige-amărăciunea mare, Cu țipete sfâșietoare. Înfășurat în sacul lui, La poarta împăratului În urmă, s-a înfățișat, Deși cel care-i îmbrăcat În acest fel era oprit În acel loc de-a fi venit. Oriunde-n țară ajungea Porunca dată, aducea Amară jale-ntre Iudei. Cuprinși de-o mare groază, ei Au început ca să postească Să plângă, să se învelească În sac și în cenușă-ndată. Estera fost-a înștiințată De slujnici și famenii ei, Despre ce-a fost, pentru Evrei, Chiar de-mpăratul, pregătit. Împărăteasa s-a-ngrozit Aflând acestea. A luat Un rând de haine și l-a dat La slujitori, ca ei să-l dea Lui Mardoheu și să îi ia Sacul acela, de pe el; Dar unchiul ei n-a vrut defel.