Estera 5
5
Estera merge la împărat
1Trei zile au trecut îndată.
Apoi Estera, îmbrăcată
În haina sa împărătească,
Merse în curtea cea domnească.
Pe jilțul său de împărat,
Ahașveroș sta așezat,
Atunci când ea a îndrăznit
2Să-i vină-n față. Uluit,
Când împăratul a zărit-o
Stând în picioare, a privit-o
Cu bunătate și cu drag.
A-ntins, spre ea, al său toiag
Drept semn că poate să poftească
În casă și să îi vorbească.
3Atunci, Estera a intrat,
Iar împăratul a-ntrebat:
„Ce vrei, împărăteasa mea?
Cere-mi, și chiar dacă vei vrea
Jumate din împărăție,
Cu drag am să ți-o dau eu ție.”
4„Atâta cer, măriei tale:
Dacă cumva, găsești cu cale,
Te rog să vii, astăzi, la mine.
Să-l iei și pe Haman cu tine,
Căci un ospăț am pregătit.”
5Ahașveroș a poruncit:
„Voi, slujitori, grabnic plecați
Și pe Haman să mi-l chemați,
Precum Estera a dorit!”
Haman, îndată, a venit
Și însoțit de împărat
Se duse la ospățul dat
De-mpărăteasă. Când ședeau
6La masa-ntinsă și vin beau,
Către Estera a privit
Ahașveroș și i-a vorbit:
„Spune-mi, căci te voi asculta.
Care îți e dorința ta?
Sunt hotărât să ți-o-mplinesc,
Chiar dacă-mi ceri să-ți dăruiesc
Jumate din împărăție.
Să-mi ceri doar, și a ta să fie!”
7„Iată-mpărate, ce doresc” –
A zis Estera – „eu voiesc –
8De trecere am dobândit
În fața ta – ca negreșit,
Să vii iar, la ospăț, la mine.
Să-l iei și pe Haman cu tine,
Căci mâine am să îndrăznesc
Să-ți spun ceea ce îmi doresc.”
Planul lui Haman
9În ziua ‘ceea, a ieșit
Haman, vesel și mulțumit,
Dar s-a-ntâlnit cu Mardoheu.
Când a văzut că ăst Iudeu
Nu-i dă respectul cuvenit –
Căci nici măcar nu s-a clintit
În fața lui – s-a supărat,
Și tare s-a mai mâniat.
10S-a purtat însă, chibzuit,
Căci furia și-a stăpânit
Și către casă a plecat.
Pe-ai săi prieteni i-a chemat
La el și a cerut să vie
Acolo, și a sa soție.
Aceasta, Zereș, s-a numit.
11Apoi, Haman le-a povestit
Despre-ale sale bogății;
Le-a spus și despre ai săi fii,
Le-a spus și despre împărat,
Câte-a făcut, cum l-a-nălțat
Atât de mult în vrednicie,
Punându-i scaunul să-i fie
Mai sus decât al oricărui
Slujbaș al împăratului.
12Sfârșind, a mai adăugat:
„Eu singur, doar, am fost chemat,
Pe împărat să-l însoțesc
La un ospăț împărătesc,
Dat de Estera. Mâine, eu
Poftit sunt cu-mpăratul meu,
Ca să ne ducem iar, la masă,
La prânzul dat de-mpărăteasă.
13Acestea nu mă mulțumesc;
În ochii mei, nu prețuiesc
Nimic, atâta timp cât eu
Îl voi vedea pe Mardoheu,
La poarta împăratului.”
14Atunci Zereș – soția lui –
Și-ai săi prieteni îi vorbiră
Și-n acest fel îl sfătuiră:
„E bine, de Evreul moare.
Ridică o spânzurătoare;
S-o faci înaltă – dacă poți –
Să aibă vreo cincizeci de coți,
Iar mâine, du-te la-mpărat
Și să îi ceri ca spânzurat
Să fie Mardoheu. Apoi,
Vesel vei merge înapoi,
Cu împăratul, la ospăț.
Acesta e al nost’ învăț.”
Haman le-a ascultat vorbirea,
Și i-a plăcut povățuirea
Ce a primit-o. Imediat,
Spânzurătoare-a ridicat.
Selectat acum:
Estera 5: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
Estera 5
5
Estera merge la împărat
1Trei zile au trecut îndată.
Apoi Estera, îmbrăcată
În haina sa împărătească,
Merse în curtea cea domnească.
Pe jilțul său de împărat,
Ahașveroș sta așezat,
Atunci când ea a îndrăznit
2Să-i vină-n față. Uluit,
Când împăratul a zărit-o
Stând în picioare, a privit-o
Cu bunătate și cu drag.
A-ntins, spre ea, al său toiag
Drept semn că poate să poftească
În casă și să îi vorbească.
3Atunci, Estera a intrat,
Iar împăratul a-ntrebat:
„Ce vrei, împărăteasa mea?
Cere-mi, și chiar dacă vei vrea
Jumate din împărăție,
Cu drag am să ți-o dau eu ție.”
4„Atâta cer, măriei tale:
Dacă cumva, găsești cu cale,
Te rog să vii, astăzi, la mine.
Să-l iei și pe Haman cu tine,
Căci un ospăț am pregătit.”
5Ahașveroș a poruncit:
„Voi, slujitori, grabnic plecați
Și pe Haman să mi-l chemați,
Precum Estera a dorit!”
Haman, îndată, a venit
Și însoțit de împărat
Se duse la ospățul dat
De-mpărăteasă. Când ședeau
6La masa-ntinsă și vin beau,
Către Estera a privit
Ahașveroș și i-a vorbit:
„Spune-mi, căci te voi asculta.
Care îți e dorința ta?
Sunt hotărât să ți-o-mplinesc,
Chiar dacă-mi ceri să-ți dăruiesc
Jumate din împărăție.
Să-mi ceri doar, și a ta să fie!”
7„Iată-mpărate, ce doresc” –
A zis Estera – „eu voiesc –
8De trecere am dobândit
În fața ta – ca negreșit,
Să vii iar, la ospăț, la mine.
Să-l iei și pe Haman cu tine,
Căci mâine am să îndrăznesc
Să-ți spun ceea ce îmi doresc.”
Planul lui Haman
9În ziua ‘ceea, a ieșit
Haman, vesel și mulțumit,
Dar s-a-ntâlnit cu Mardoheu.
Când a văzut că ăst Iudeu
Nu-i dă respectul cuvenit –
Căci nici măcar nu s-a clintit
În fața lui – s-a supărat,
Și tare s-a mai mâniat.
10S-a purtat însă, chibzuit,
Căci furia și-a stăpânit
Și către casă a plecat.
Pe-ai săi prieteni i-a chemat
La el și a cerut să vie
Acolo, și a sa soție.
Aceasta, Zereș, s-a numit.
11Apoi, Haman le-a povestit
Despre-ale sale bogății;
Le-a spus și despre ai săi fii,
Le-a spus și despre împărat,
Câte-a făcut, cum l-a-nălțat
Atât de mult în vrednicie,
Punându-i scaunul să-i fie
Mai sus decât al oricărui
Slujbaș al împăratului.
12Sfârșind, a mai adăugat:
„Eu singur, doar, am fost chemat,
Pe împărat să-l însoțesc
La un ospăț împărătesc,
Dat de Estera. Mâine, eu
Poftit sunt cu-mpăratul meu,
Ca să ne ducem iar, la masă,
La prânzul dat de-mpărăteasă.
13Acestea nu mă mulțumesc;
În ochii mei, nu prețuiesc
Nimic, atâta timp cât eu
Îl voi vedea pe Mardoheu,
La poarta împăratului.”
14Atunci Zereș – soția lui –
Și-ai săi prieteni îi vorbiră
Și-n acest fel îl sfătuiră:
„E bine, de Evreul moare.
Ridică o spânzurătoare;
S-o faci înaltă – dacă poți –
Să aibă vreo cincizeci de coți,
Iar mâine, du-te la-mpărat
Și să îi ceri ca spânzurat
Să fie Mardoheu. Apoi,
Vesel vei merge înapoi,
Cu împăratul, la ospăț.
Acesta e al nost’ învăț.”
Haman le-a ascultat vorbirea,
Și i-a plăcut povățuirea
Ce a primit-o. Imediat,
Spânzurătoare-a ridicat.
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca