Moise, în urmă, a venit,
Poporului de i-a vorbit:
„Să v-amintiți, neîncetat,
De-această zi-n care-ați scăpat
Din a Egiptului robie,
De-acum și până-n veșnicie.
Pe voi, fiii lui Israel,
Cu brațul său puternic, El –
Domnul – v-a ridicat de jos
Și din robia grea, v-a scos.
Porunca Lui, va fi-mplinită:
Să nu mâncați pâine dospită,
Căci azi, în luna spicelor,
Din țara Egiptenilor,
Domnul v-a scos.” (În evreiește,
„Abib”, luna se tălmăcește.)
„Domnul te scoate azi, afară.
Când vei ajunge-n a ta țară –
Care-i a Canaaniților,
Heviților, Hetiților,
Și-a celor ce sunt Amoriți
Și-a celor cari sunt Iebusiți –
În locu-acela minunat,
Pe care, Domnul a jurat,
Părinților, că ți-l dă ție –
Țară în cari, precum se știe,
Lapte și miere curg mereu,
Tu să nu uiți de Dumnezeu,
Și să-ți ții slujba viitoare,
Atunci când luna următoare,
A spicelor, sosi-va iar.