„Eu, Domnul sunt și sunt mereu,
Al lui Israel Dumnezeu.
Din al Egiptului ținut,
În care rob ai fost făcut –
Din a robiei casă-amară –
Eu, Dumnezeu, te-am scos afară.
De-aceea, ia aminte bine:
Să nu ai, afară de Mine,
Alți dumnezei, cumva, vreodată.
Nu îți vei face, niciodată,
Un chip cioplit, vreo-nfățișare
Să semene cu lucruri care
Aflate sus, în ceruri, sânt,
Sau jos aflate, pe pământ;
Și-asemeni, nici în apa care,
Își are loc de așezare,
Mai jos decât acest pământ.
La toate-acestea câte sânt,
Să nu te-nchini – să te ferești –
Și nu cumva să le slujești.
Căci al tău Domn și Dumnezeu,
Întotdeauna, voi fi Eu.
Eu sunt un Dumnezeu gelos,
Cari pedepsește, ne-ndoios,
Greșelile părinților,
Până și în copiii lor –
Al treilea și-al patrulea ram
E pedepsit, din neam în neam,
La toți cari ură Îmi nutresc.