Exodul 25:1-22

Pe Moise, l-a chemat, la El, Domnul și-a zis: „Lui Israel, Să-i spui: „Un dar să-Mi pregătiți”, Iar darul, voi o să-l primiți. O să-l luați de la oricine Are să-l deie, pentru Mine, Cu largă inimă. Deci iată, Ce dare trebuie-adunată: Argint și aur să luați, Aramă să mai adunați; Materii colorate-apoi, Va trebui să strângeți voi – Vor fi albastre, purpurii, Dar fi-vor și cărămizii. Din păr de capră s-aibă fire Pânza, dar vreau și in subțire; Piei de berbeci să adunați, Vopsite-n roșu; să luați Piei de vițel de mare-apoi. Lemn de salcâm să primiți voi, Și untdelemn ce-i folosit Doar pentru sfeșnic. Negreșit, Și mirodenii trebuiesc – Din cele ce se folosesc Pentru al ungerii ulei. De-asemeni, trebuie să iei Tămâie-apoi, mirositoare; Onix să iei și pietre care Doar la efod (sau umerar) Le folosești, și la pieptar. Un sfânt locaș, să-Mi faci apoi, Căci locui-voi între voi. Așa precum veți fi văzut – Căci vă arăt – vreau, ca făcut Să fie cortul Domnului, Cu vasele ce-s ale lui.” „Din lemnul de salcâm apoi, Chivot doresc să faceți voi. El o să aibă, ca lungime, Doi coți jumate; în lățime Și-n înălțime mai apoi, De-un cot jumate-l faceți voi. Chivotul fi-va poleit Cu aur, când va fi sfârșit; Să-l poleiți pe exterior Și, tot la fel, pe interior. Cu un chenar de aur pur, Să-l încadrați, jur împrejur. Patru verigi vor fi turnate, Din aur, care, așezate Vor fi în colțurile lui. Să-i faci apoi, chivotului, Drugi de salcâm. Să-i poleiești Cu aur, după ce-i sfârșești. Drugii vor trebui luați Și prin verigi, apoi, băgați – Prin cele care-au fost turnate, Din aur și-apoi așezate Pe marginea chivotului – Servind pentru transportul lui. Drugi-n verigile acele Vor rămânea – nu-i scoți din ele. Iată că Eu îți voi da ție – Pentru chivot – o mărturie. Această mărturie dată, În el, trebuie așezată. Să-i faci capac chivotului. Se va chema capacul lui „Al ispășirii”. Să-l lucrezi Din aur pur și să-l așezi, Acoperiș, chivotului. Iată care-i măsura lui: Doi coți jumate în lungime, Și-un cot jumate în lățime. Apoi, din aurul bătut, Mai trebuie ceva făcut: Doi heruvimi să modelați, Și pe capac să-i așezați. Unu-ntr-un capăt va fi pus; Altul, la capătul opus. Aceștia, terminați fiind, Au să apară ca ieșind De pe capacul ispășirii. Ei se vor arăta privirii, Cu aripile-acoperind Capacul, fața lor fiind, Către acesta, îndreptată. Vei pune mărturia dată De Mine, în chivotu-acel Și-așezi capacul, peste el. Acolo, te-ntâlnești cu Mine – Acolo voi veni la tine. De pe capacul încadrat De heruvimi – capac chemat „Al ispășirii” – pus apoi, Peste chivotu-n care voi Veți ține a Mea mărturie, Porunci îți voi transmite, ție; Iar tu ai să le-aduci astfel, Copiilor lui Israel.”