Exodul 3
3
Rugul aprins
1Moise era, în acel an,
La preotul din Madian –
La Ietro, deci la socrul lui.
El păștea turma socrului,
Iar într-o zi, când a trecut,
Cu ea, pustia, a văzut
În față-i, muntele cel mare,
Chemat Horeb, muntele care
E al lui Dumnezeu. De-ndat’,
2Un înger i s-a arătat,
Trimis de Domnu-n acel loc,
Stând într-o flacără de foc,
Ce dintr-un rug aprins ieșea.
Moise, mirat, la el privea –
La rug – arzând necontenit,
Fără a se fi mistuit.
3El zise: „Mă întorc îndată,
Să văd această minunată
Vedenie – ce e cu ea,
Și pentru ce rugul ardea,
Și-arde și-acum, necontenit,
Fără să fie mistuit.”
4Atuncea, Domnul l-a văzut
Că să se-ntoarcă ar fi vrut
Și, din mijlocul rugului,
Se-auzi glasul Domnului,
Care, pe nume, l-a chemat:
„Moise!”, iar el a zis îndat’:
„Iată-mă Doamne, aici sânt!”
5„Locul pe care-l calci e sfânt!
Să te apropii, nu mai poți!
Încălțămintea să ți-o scoți,
Căci ai călcat pe-acest pământ” –
Îi spuse Domnul – „care-i sfânt!”
6Apoi El a adăugat:
„Sunt Domnul, cari M-am arătat
Tatălui tău. Eu sunt, mereu,
Al lui Avram Sfânt Dumnezeu;
Și-al lui Isac sunt, totodată,
Și al lui Iacov!” De îndată,
Moise, obrazul, și-a ascuns,
Pentru că spaima l-a pătruns,
Și s-a temut să îndrăznească,
Spre Dumnezeu, să mai privească.
7Domnul a zis: „Eu am văzut
Chinul, prin care a trecut
Poporul Meu, care-i robit
La Egipteni, și-am auzit
Și strigătul poporului.
Deci Eu cunosc durerea lui.
8M-am pogorât să-l izbăvesc!
Iată că vreau să-l slobozesc
Acuma, pe acest popor,
Din mâna Egiptenilor.
Îl scot dar, din Egipt, afară,
Și am să-l duc în altă țară,
Mai bună, cu pământ întins,
În țara pe-al cărei cuprins,
Lapte și miere se găsesc.
Cei care-acum o locuiesc,
Sunt Canaaniții și Hetiții,
Și Amoriți și Fereziții.
Mai stau Heviți pe-al ei pământ;
Însă și Iebusiți mai sânt.
9Iată că strigătele lor –
Ale Israeliților –
Până la Mine s-au suit
Și am văzut cum, chinuit,
Este-n Egipt, poporul Meu.
10Tu vino-acum, pentru că Eu
Te voi trimite înapoi,
La Faraon, căci vreau apoi,
Ca din acea robie-amară,
Să scoți poporul Meu, afară.
Pleci în Egipt! Pe Israel,
Ai să îl scoți din locu-acel!”
Trimiterea lui Moise
11Moise a zis lui Dumnezeu:
„Dar Doamne, cine oare-s eu,
Ca să-ndrăznesc și să mă duc,
La Faraon, ca să-l aduc,
Pe al lui Israel popor,
Din țara Egiptenilor?”
12Domnul a spus: „Eu, ne-ncetat,
Cu tine sunt. Îți va fi dat
Un semn, cum că Eu te-am trimis,
Ca să-mplinești tot ce ți-am zis.
Iată ce semn îți voi da Eu:
După ce scoți, poporul Meu,
Din țara Egiptenilor,
Aduce-vei acel popor,
Aici. Pe munte-o să suiți,
Căci trebuie să Îi slujiți
Lui Dumnezeu, în acest loc –
Aici unde văzut-ai foc.”
13Moise a zis lui Dumnezeu:
„Iată, mă duc acuma eu,
Cum poruncești, la Israel,
Și-am să vorbesc în acest fel:
„Părinții voștri au avut
Un Dumnezeu – cum ați știut.
Domnul v-a auzit și-apoi,
Pe mine, m-a trimis la voi.”
Dar dacă fi-voi întrebat:
„Cum este Acest Domn, chemat?”,
Sau „Care e Numele Lui?”,
Ce-am să răspund poporului?”
14Atuncea, Dumnezeu Cel Sfânt
Răspunse: „Eu sunt Cel ce sânt.”
Apoi a mai adăugat:
„Să spui, când fi-vei întrebat:
„Iată, Cel care e numit
„Eu sunt”, pe mine m-a găsit,
Acum, și m-a trimis la voi.”
15Domnul i-a spus lui Moise-apoi:
„În felu-acesta să vorbești,
Când, în Israel, poposești:
„Iată că Dumnezeul lor –
Acela al părinților
Din care a ieșit ăst neam –
Deci Dumnezeul lui Avram,
Isac și Iacov, m-a trimis
La voi și astfel, El a zis:
„Acesta e Numele Meu,
Acesta Îmi va fi mereu –
Din neam în neam, în veci de veci.
16Du-te acum, și strânge deci,
Pe toți bătrânii din popor –
Din Israel. Spune-le lor,
Că „Domnul mi S-a arătat,
Cel care-a fost, neîncetat,
Domn al părinților din care
Ieșit-a neamu-acesta mare –
Deci Dumnezeul lui Avram,
Isac și Iacov. Iată, am
A vă transmite ce mi-a zis,
Atuncea când El m-a trimis
Aici, la voi: „Eu am văzut
Ce-ați pătimit, ce v-a făcut
Egiptul. Eu le știu pe toate.
17Am hotărât dar, a vă scoate
Din suferința ce-o-ndurați
Azi, în Egipt. Veți fi mutați
În țara Canaaniților,
Precum și a Hetiților;
La Amoriți și Fereziți,
Și la Heviți și Iebusiți.
Miere și lapte curg, mereu,
În țara ce-am să vi-o dau Eu.”
18Ei au s-asculte și-mpreună
Cu toți bătrânii ce se-adună,
La Faraon o să plecați
Și astfel o să cuvântați:
„Cel cari i-e Domn ăstui popor –
E Dumnezeu Evreilor –
Cu noi, acum, S-a întâlnit.
De-aceea iată, am venit
La tine, ca să te rugăm
Să ne îngădui să plecăm,
Cale de trei zile-n pustie,
Unde vor trebui să fie
Aduse jertfe, Domnului.”
19Eu știu că al Egiptului
Stăpân, n-o să vă-ngăduiască
Să mergeți. Dar o să-l silească
Puternica Mea mână, care
Are să-l prindă în strânsoare.
20Îmi voi întinde, peste el,
Brațul, și voi lovi astfel,
Egiptul, cu minuni pe care
Am să le fac, fără-ncetare,
Până când o să fiți lăsați,
Din acea țară, să plecați.
21Voi face ca acest popor,
În fața Egiptenilor,
Să capete trecere mare.
Când va fi timpul de plecare,
Nu o să mergeți dezbrăcați –
Cu mâna goală – ci-ncărcați.
22Să spui dar, oricărei femei,
Să intre la vecina ei,
Să ceară-atuncea, de la ea –
Și de la cea cari va ședea
În casa ei – vase să-i deie,
De-argint și aur, și să ieie
Și haine, ca să vă-mbrăcați
Copiii, când o să plecați.
În acest fel, îi jefuiți,
Pe Egipteni, și-i părăsiți.”
Selectat acum:
Exodul 3: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
Exodul 3
3
Rugul aprins
1Moise era, în acel an,
La preotul din Madian –
La Ietro, deci la socrul lui.
El păștea turma socrului,
Iar într-o zi, când a trecut,
Cu ea, pustia, a văzut
În față-i, muntele cel mare,
Chemat Horeb, muntele care
E al lui Dumnezeu. De-ndat’,
2Un înger i s-a arătat,
Trimis de Domnu-n acel loc,
Stând într-o flacără de foc,
Ce dintr-un rug aprins ieșea.
Moise, mirat, la el privea –
La rug – arzând necontenit,
Fără a se fi mistuit.
3El zise: „Mă întorc îndată,
Să văd această minunată
Vedenie – ce e cu ea,
Și pentru ce rugul ardea,
Și-arde și-acum, necontenit,
Fără să fie mistuit.”
4Atuncea, Domnul l-a văzut
Că să se-ntoarcă ar fi vrut
Și, din mijlocul rugului,
Se-auzi glasul Domnului,
Care, pe nume, l-a chemat:
„Moise!”, iar el a zis îndat’:
„Iată-mă Doamne, aici sânt!”
5„Locul pe care-l calci e sfânt!
Să te apropii, nu mai poți!
Încălțămintea să ți-o scoți,
Căci ai călcat pe-acest pământ” –
Îi spuse Domnul – „care-i sfânt!”
6Apoi El a adăugat:
„Sunt Domnul, cari M-am arătat
Tatălui tău. Eu sunt, mereu,
Al lui Avram Sfânt Dumnezeu;
Și-al lui Isac sunt, totodată,
Și al lui Iacov!” De îndată,
Moise, obrazul, și-a ascuns,
Pentru că spaima l-a pătruns,
Și s-a temut să îndrăznească,
Spre Dumnezeu, să mai privească.
7Domnul a zis: „Eu am văzut
Chinul, prin care a trecut
Poporul Meu, care-i robit
La Egipteni, și-am auzit
Și strigătul poporului.
Deci Eu cunosc durerea lui.
8M-am pogorât să-l izbăvesc!
Iată că vreau să-l slobozesc
Acuma, pe acest popor,
Din mâna Egiptenilor.
Îl scot dar, din Egipt, afară,
Și am să-l duc în altă țară,
Mai bună, cu pământ întins,
În țara pe-al cărei cuprins,
Lapte și miere se găsesc.
Cei care-acum o locuiesc,
Sunt Canaaniții și Hetiții,
Și Amoriți și Fereziții.
Mai stau Heviți pe-al ei pământ;
Însă și Iebusiți mai sânt.
9Iată că strigătele lor –
Ale Israeliților –
Până la Mine s-au suit
Și am văzut cum, chinuit,
Este-n Egipt, poporul Meu.
10Tu vino-acum, pentru că Eu
Te voi trimite înapoi,
La Faraon, căci vreau apoi,
Ca din acea robie-amară,
Să scoți poporul Meu, afară.
Pleci în Egipt! Pe Israel,
Ai să îl scoți din locu-acel!”
Trimiterea lui Moise
11Moise a zis lui Dumnezeu:
„Dar Doamne, cine oare-s eu,
Ca să-ndrăznesc și să mă duc,
La Faraon, ca să-l aduc,
Pe al lui Israel popor,
Din țara Egiptenilor?”
12Domnul a spus: „Eu, ne-ncetat,
Cu tine sunt. Îți va fi dat
Un semn, cum că Eu te-am trimis,
Ca să-mplinești tot ce ți-am zis.
Iată ce semn îți voi da Eu:
După ce scoți, poporul Meu,
Din țara Egiptenilor,
Aduce-vei acel popor,
Aici. Pe munte-o să suiți,
Căci trebuie să Îi slujiți
Lui Dumnezeu, în acest loc –
Aici unde văzut-ai foc.”
13Moise a zis lui Dumnezeu:
„Iată, mă duc acuma eu,
Cum poruncești, la Israel,
Și-am să vorbesc în acest fel:
„Părinții voștri au avut
Un Dumnezeu – cum ați știut.
Domnul v-a auzit și-apoi,
Pe mine, m-a trimis la voi.”
Dar dacă fi-voi întrebat:
„Cum este Acest Domn, chemat?”,
Sau „Care e Numele Lui?”,
Ce-am să răspund poporului?”
14Atuncea, Dumnezeu Cel Sfânt
Răspunse: „Eu sunt Cel ce sânt.”
Apoi a mai adăugat:
„Să spui, când fi-vei întrebat:
„Iată, Cel care e numit
„Eu sunt”, pe mine m-a găsit,
Acum, și m-a trimis la voi.”
15Domnul i-a spus lui Moise-apoi:
„În felu-acesta să vorbești,
Când, în Israel, poposești:
„Iată că Dumnezeul lor –
Acela al părinților
Din care a ieșit ăst neam –
Deci Dumnezeul lui Avram,
Isac și Iacov, m-a trimis
La voi și astfel, El a zis:
„Acesta e Numele Meu,
Acesta Îmi va fi mereu –
Din neam în neam, în veci de veci.
16Du-te acum, și strânge deci,
Pe toți bătrânii din popor –
Din Israel. Spune-le lor,
Că „Domnul mi S-a arătat,
Cel care-a fost, neîncetat,
Domn al părinților din care
Ieșit-a neamu-acesta mare –
Deci Dumnezeul lui Avram,
Isac și Iacov. Iată, am
A vă transmite ce mi-a zis,
Atuncea când El m-a trimis
Aici, la voi: „Eu am văzut
Ce-ați pătimit, ce v-a făcut
Egiptul. Eu le știu pe toate.
17Am hotărât dar, a vă scoate
Din suferința ce-o-ndurați
Azi, în Egipt. Veți fi mutați
În țara Canaaniților,
Precum și a Hetiților;
La Amoriți și Fereziți,
Și la Heviți și Iebusiți.
Miere și lapte curg, mereu,
În țara ce-am să vi-o dau Eu.”
18Ei au s-asculte și-mpreună
Cu toți bătrânii ce se-adună,
La Faraon o să plecați
Și astfel o să cuvântați:
„Cel cari i-e Domn ăstui popor –
E Dumnezeu Evreilor –
Cu noi, acum, S-a întâlnit.
De-aceea iată, am venit
La tine, ca să te rugăm
Să ne îngădui să plecăm,
Cale de trei zile-n pustie,
Unde vor trebui să fie
Aduse jertfe, Domnului.”
19Eu știu că al Egiptului
Stăpân, n-o să vă-ngăduiască
Să mergeți. Dar o să-l silească
Puternica Mea mână, care
Are să-l prindă în strânsoare.
20Îmi voi întinde, peste el,
Brațul, și voi lovi astfel,
Egiptul, cu minuni pe care
Am să le fac, fără-ncetare,
Până când o să fiți lăsați,
Din acea țară, să plecați.
21Voi face ca acest popor,
În fața Egiptenilor,
Să capete trecere mare.
Când va fi timpul de plecare,
Nu o să mergeți dezbrăcați –
Cu mâna goală – ci-ncărcați.
22Să spui dar, oricărei femei,
Să intre la vecina ei,
Să ceară-atuncea, de la ea –
Și de la cea cari va ședea
În casa ei – vase să-i deie,
De-argint și aur, și să ieie
Și haine, ca să vă-mbrăcați
Copiii, când o să plecați.
În acest fel, îi jefuiți,
Pe Egipteni, și-i părăsiți.”
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca