Domnului, Moise i-a vorbit:
„Iată că Tu mi-ai poruncit:
„Să duci acest popor!” Dar cine
E cel ce merge-va cu mine,
Nicicând, Tu nu mi-ai arătat
Deși mi-ai spus: „Ai căpătat,
‘Nainte-Mi, trecere anume,
Pentru că Eu te știu pe nume!”
Acum, dacă Te-ai îndurat
Și trecere am căpătat
În fața Ta, găsesc cu cale,
Să Îmi areți căile Tale.
Atunci, Te voi cunoaște eu,
Atuncea și sufletul meu
Are să fie-ncredințat
Că trecere am căpătat
În fața Ta. Să Te gândești,
Că neamul ce-l călăuzești,
Este, de fapt, al Tău popor!”
Domnul răspunse, gânditor:
„Eu Însumi am să te-nsoțesc
Și-odihnă am să-ți dăruiesc.”
Moise a zis: „De nu voiești
Ca Însuți Tu să ne-nsoțești,
Nu ne lăsa ca să pornim
Din acest loc. Deci cum să știm
Că Tu, de noi, Te-ai îndurat
Și trecere am căpătat
Și Eu, și-al Tău popor apoi?
Nu atunci, oare, când, cu noi,
Tu ai să mergi și însoțiți
Astfel, vom fi deosebiți
De neamurile câte sânt
Pe fața-ntregului pământ?”
Domnul, lui Moise, i-a vorbit:
„Voi face precum ai dorit,
Ca tu să crezi cu-adevărat
Că trecere ai căpătat
În fața Mea și că, anume,
Pe tine te cunosc pe nume!”
Moise i-a zis lui Dumnezeu:
„Să Îți văd slava, doresc eu!”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
