Așa a zis Cel cari, mereu,
E Domn, precum și Dumnezeu:
„Fiindcă al Moabului
Ținut – și al Seirului –
Au glăsuit: „Casa pe care
Neamul lui Iuda, azi, o are,
Ajuns-a ca a tuturor
Popoarelor neamurilor!”,
Deschid poarta ținutului
Ce este al Moabului,
Dinspre cetățile pe care
Le are chiar lângă hotare.
Bet-Ieșimot prima-i chemată,
A doua Bet-Meon se-arată
Și Chiariataim e cea
Ce se vădește a treia.
Deschid acest ținut, căci vreau,
În stăpânire să îl dau
Poporului ce îl trimit
Din țara de la Răsărit.
În stăpânirea lui, mai vreau,
Pe fiii lui Amon să-i dau,
Să nu mai fie pomeniți
În lume cei ce-s Amoniți.
Iată că am să împlinesc
Cuvintele ce le rostesc,
Contra Moabului. De-ndată,
Voi ține a Mea judecată
Și-n felu-acesta au să știe
Că Eu sunt Domnul, pe vecie.”
Așa a zis Cel cari, mereu,
E Domn, precum și Dumnezeu:
„La răzbunare s-a dedat
Edomul și s-a aruncat
Asupra casei cea pe care
Neamul lui Iuda, azi, o are.
Pentru că astfel s-a purtat,
Edomul este vinovat.
De-aceea, mâna Îmi întind
Către Edom și-am să-l cuprind,
Pentru că vreau să-i nimicesc
Pe cei care îl locuiesc
Și toate vitele pe care
Le-adăpostește-ntre hotare.
Iată dar, ce îi voi mai face:
Într-un pustiu îl voi preface,
Cari din Teman o să pornească
Și în Dedan o să se-oprească.
Oamenii lui, toți, vor cădea
Căci o să-i taie sabia.
Căci pe Edom, Mă răzbun Eu,
Prin Israel, poporul Meu,
Prin cari trimit a Mea mânie
Și în Edom aduc urgie.
În felu-acesta, va avea
Parte de răzbunarea Mea.
Așa va fi, cum am zis Eu,
Cel cari sunt Domnul Dumnezeu.
Spre Filisteni S-a îndreptat
Domnul apoi, și-a cuvântat:
„Așa a zis Cel cari, mereu,
E Domn, precum și Dumnezeu:
„A Filistenilor popoare
Dedatu-s-au la răzbunare.
Din inimă s-au bucurat
Și astfel ele-au arătat
Că sufletul le este plin
Doar de batjocuri și venin.
S-au bucurat peste măsură
Și-mpinși de-a lor străveche ură,
Au vrut ca să se repezească
Cu gând ca tot să nimicească.”
De-aceea, Cel care, mereu,
E Domn, precum și Dumnezeu:
A zis: „Mâna am să-Mi întind,
Spre Filisteni și-am săi cuprind.
Pe Cheretiți, de peste fire,
Îi spulber cu desăvârșire
Și prăpădesc tot ce-a rămas
Pe coasta mări-n acel ceas.
Mă năpustesc, nimicitor,
Cu răzbunare-asupra lor.
Trimit asupra lor mânia
Și am să Îmi revărs urgia.
În felu-acesta, au să știe
Că Eu sunt Domnul, pe vecie.”