YouVersion
Pictograma căutare

Ezechiel 25:8-17

Ezechiel 25:8-17 BIV2014

Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Fiindcă al Moabului Ținut – și al Seirului – Au glăsuit: „Casa pe care Neamul lui Iuda, azi, o are, Ajuns-a ca a tuturor Popoarelor neamurilor!”, Deschid poarta ținutului Ce este al Moabului, Dinspre cetățile pe care Le are chiar lângă hotare. Bet-Ieșimot prima-i chemată, A doua Bet-Meon se-arată Și Chiariataim e cea Ce se vădește a treia. Deschid acest ținut, căci vreau, În stăpânire să îl dau Poporului ce îl trimit Din țara de la Răsărit. În stăpânirea lui, mai vreau, Pe fiii lui Amon să-i dau, Să nu mai fie pomeniți În lume cei ce-s Amoniți. Iată că am să împlinesc Cuvintele ce le rostesc, Contra Moabului. De-ndată, Voi ține a Mea judecată Și-n felu-acesta au să știe Că Eu sunt Domnul, pe vecie.” Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „La răzbunare s-a dedat Edomul și s-a aruncat Asupra casei cea pe care Neamul lui Iuda, azi, o are. Pentru că astfel s-a purtat, Edomul este vinovat. De-aceea, mâna Îmi întind Către Edom și-am să-l cuprind, Pentru că vreau să-i nimicesc Pe cei care îl locuiesc Și toate vitele pe care Le-adăpostește-ntre hotare. Iată dar, ce îi voi mai face: Într-un pustiu îl voi preface, Cari din Teman o să pornească Și în Dedan o să se-oprească. Oamenii lui, toți, vor cădea Căci o să-i taie sabia. Căci pe Edom, Mă răzbun Eu, Prin Israel, poporul Meu, Prin cari trimit a Mea mânie Și în Edom aduc urgie. În felu-acesta, va avea Parte de răzbunarea Mea. Așa va fi, cum am zis Eu, Cel cari sunt Domnul Dumnezeu. Spre Filisteni S-a îndreptat Domnul apoi, și-a cuvântat: „Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „A Filistenilor popoare Dedatu-s-au la răzbunare. Din inimă s-au bucurat Și astfel ele-au arătat Că sufletul le este plin Doar de batjocuri și venin. S-au bucurat peste măsură Și-mpinși de-a lor străveche ură, Au vrut ca să se repezească Cu gând ca tot să nimicească.” De-aceea, Cel care, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: A zis: „Mâna am să-Mi întind, Spre Filisteni și-am săi cuprind. Pe Cheretiți, de peste fire, Îi spulber cu desăvârșire Și prăpădesc tot ce-a rămas Pe coasta mări-n acel ceas. Mă năpustesc, nimicitor, Cu răzbunare-asupra lor. Trimit asupra lor mânia Și am să Îmi revărs urgia. În felu-acesta, au să știe Că Eu sunt Domnul, pe vecie.”