Ezra 7
7
Venirea lui Ezra la Ierusalim
1Când Artaxerxe stăpânea
Peste întinsa Persia,
Ezra, în țară, a venit.
Al său părinte e numit
Seraia. Spița neamului
Arată că-i și fiul lui
Azaria și Hilchia,
2Șalum, Țadoc – și-asemenea –
Și al lui Ahitub, urmând –
3Apoi – Amaria la rând;
În urmă, Ezra se vădea
Drept fiu al lui Azaria
Și Meraiot și-apoi – la fel –
4Al lui Zerahia, e el.
Fiu al lui Uzi, s-a vădit,
Fiu al lui Buchi, negreșit,
5Și al lui Abișua, dar
Și al lui Fineas, Eleazar,
Și-al lui Aron – într-un sfârșit –
Cari mare preot s-a vădit.
6Ezra, din Babilon, venise.
În Legea ce o dăruise
Domnul lui Moise, s-a vădit
Că este foarte iscusit.
El fost-a însoțit, mereu,
De către Domnul Dumnezeu.
De-aceea, el a căpătat
Tot ce-a cerut, de la-mpărat.
7Când Artaxerxe împlinea
Ani șapte de când stăpânea,
Plecară mulți Israeliți,
Cu ai lor preoți și Leviți,
Cu slujitorii Templului,
Apoi cu ușierii lui
Și cu cei care s-au vădit
Drept cântăreți. Ei au pornit,
În grabă, și s-au îndreptat
Către Ierusalim, de-ndat’.
8A cincea lună se-mplinea,
Iar anu-a fost al șaptelea,
De când ajunse ca să fie
Pus Artaxerxe, la domnie.
În acel timp, Ezra pornise
Și la Ierusalim, venise.
9Când luna-ntâia începea –
Fiind întâia zi din ea –
Ezra, din Babilon, ieșise
Și spre Ierusalim pornise.
A cincea lună începea –
Fiind întâia zi din ea –
Când Ezra, drumul, și-l sfârșise,
Căci la Ierusalim sosise.
El fost-a însoțit, mereu,
De către Domnul Dumnezeu.
10Când la Ierusalim s-a dus
Ezra, în inimă, și-a pus
Să îl învețe, pe popor,
Poruncile Domnului lor,
Așezând Legea Domnului,
În mijlocul neamului lui.
11Iată dar, ceea ce a scris
Chiar Artaxerxe, când trimis
Fusese Ezra-n Israel.
Scrisoarea lui suna astfel:
12„Eu, Artaxerxe, așezat,
Peste-mpărați, drept împărat,
Către cel care-i iscusit
În Legea Domnului, vădit
Preot a fi și cărturar,
Cari este Ezra. Așadar,
13Porunci am dat de-a fi lăsați
Toți cei care au fost luați
Din Israel – și sunt la mine –
Să plece, dacă vor, cu tine.
Dacă sunt preoți și Leviți
Aflați aici, sunt învoiți
Ca la Ierusalim, ‘napoi,
Cu tine a pleca apoi.
14Tu ești trimis, de împărat
Și de-ai săi sfetnici – totodat’ –
Care, în număr, șapte sânt
Și au rostit acest cuvânt.
În Iuda, la Ierusalim,
Tu ai să mergi, căci noi dorim
Să cercetezi țara de-ndată,
După cum cere Legea dată
De Dumnezeu. Noi știm prea bine,
Că Legea e în mâini la tine.
15Argintul ce l-ai căpătat
Și aurul ce ți-a fost dat –
Din partea împăratului,
Precum și-a sfetnicilor lui –
Îl duci dar, în Ierusalim,
Pentru că noi îl dăruim,
Din inimă, pentru Acel
Care e Domn, în Israel.
16Apoi, argintul cel pe care
Ținutul Babilon îl are –
Cu al său aur – însoțit
De ceea ce-a fost dăruit
De bună voie, de popor,
Precum și de preoții lor,
Vei duce la Ierusalim.
Acestea toate, poruncim
Să fie date Domnului,
Pentru folosul Casei Lui.
17Cu-argintul ce îl dobândești,
Trebuie ca să târguiești
Apoi, berbeci, precum și miei
Și de asemeni și viței.
Să iei și lucrurile care
Sunt pentru jertfa de mâncare
Și băutură, să le duci –
Când la Ierusalim te duci –
Pe-altarul Casei Domnului,
Spre cinstea și spre slava Lui.
18Cu-argintul ce va rămânea –
Și aurul de-asemenea –
Să faci după a ta știință,
După cum crezi de cuviință,
Că este voia Domnului.
19Vei pune înaintea Lui,
Uneltele ce-ți vor fi date,
Unelte ce au fost aflate
În slujba Casei cea pe care,
Al vostru Dumnezeu o are.
20Ce cheltuieli au să mai fie,
Le vei plăti din visterie.
Am dat porunci să se plătească –
Din visteria-mpărătească –
Tot ceea ce va fi văzut
Precum că trebuie făcut
La lucrul Casei cea pe care
Al vostru Dumnezeu o are.
21Eu, Artaxerxe, așezat
Pe scaunul de împărat,
Porunci trimis-am tuturor –
Adică visteriilor
De dincolo de Râu – să știe
Că Ezra are ca să vie,
Curând, în a lui Iuda țară,
Și să-i dea tot ce o să ceară.
22O sută de talanți găsești,
Cari din argint o să-i primești.
Din grâu, are să ți se dea
O sută cori; de-asemenea,
Din vin și untdelemn – în bați –
Câte o sută-ți vor fi dați,
Iar sare, voie vei avea,
Fără opreliști, cât vei vrea.
23Să se-mplinească, negreșit,
Tot ceea ce a poruncit
Acela care e, mereu,
Al cerurilor Dumnezeu,
Ca nu cumva să vină-apoi
A Lui mânie, peste noi!
24Vă facem cunoscut, să știți
Că peste preoți și Leviți
Sau ușieri și cântăreți,
Să puneți biruri, nu puteți.
Nici dări, nici vamă – negreșit –
Să puneți nu e-ngăduit,
Pe slujitorii Templului,
Aflați în slujba Domnului.
25Tu, Ezra, ai să rânduiești –
Cu-nțelepciunea ce-o vădești
Din partea Celui cari, mereu,
E-adevăratul Dumnezeu –
În urmă, niște dregători.
Vei pune și judecători,
Cari dincolo de Râu, să fie.
Aceștia trebuie să știe
Să judece poporu-n toate
Și să-mpărțească-apoi dreptate,
Cum cere Legea Domnului.
Fă cunoscută Legea Lui,
La toți cei care se vădesc
Că-n neștiință se găsesc.
26Acela care îndrăznește
Și-ntocmai nu îndeplinește
Această Lege-a Domnului –
Și legea împăratului –
Are să fie surghiunit,
La moarte fi-va osândit,
O gloabă va avea de dat
Sau fi-va-n temniță-aruncat.”
27Să binecuvântăm, mereu,
Pe-al nostru Domn și Dumnezeu,
Acela care a lucrat
La inimă, la împărat,
Spre a slăvi Casa pe care
Domnu-n Ierusalim o are!
28Să fie binecuvântat
Domnul, care a îndreptat,
Asupra mea, bunăvoința –
Și-asemenea – îngăduința
Din partea împăratului,
Apoi și-a sfetnicilor lui,
Precum și-a tuturor cei cari,
În a lui țară, sunt mai mari!
Eu, Ezra, întărit mereu,
De către-al nostru Dumnezeu,
Pe căpeteniile care
Neamul lui Israel le are,
Le-am adunat, ca să pornim,
Cu toții, spre Ierusalim.
Selectat acum:
Ezra 7: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
Ezra 7
7
Venirea lui Ezra la Ierusalim
1Când Artaxerxe stăpânea
Peste întinsa Persia,
Ezra, în țară, a venit.
Al său părinte e numit
Seraia. Spița neamului
Arată că-i și fiul lui
Azaria și Hilchia,
2Șalum, Țadoc – și-asemenea –
Și al lui Ahitub, urmând –
3Apoi – Amaria la rând;
În urmă, Ezra se vădea
Drept fiu al lui Azaria
Și Meraiot și-apoi – la fel –
4Al lui Zerahia, e el.
Fiu al lui Uzi, s-a vădit,
Fiu al lui Buchi, negreșit,
5Și al lui Abișua, dar
Și al lui Fineas, Eleazar,
Și-al lui Aron – într-un sfârșit –
Cari mare preot s-a vădit.
6Ezra, din Babilon, venise.
În Legea ce o dăruise
Domnul lui Moise, s-a vădit
Că este foarte iscusit.
El fost-a însoțit, mereu,
De către Domnul Dumnezeu.
De-aceea, el a căpătat
Tot ce-a cerut, de la-mpărat.
7Când Artaxerxe împlinea
Ani șapte de când stăpânea,
Plecară mulți Israeliți,
Cu ai lor preoți și Leviți,
Cu slujitorii Templului,
Apoi cu ușierii lui
Și cu cei care s-au vădit
Drept cântăreți. Ei au pornit,
În grabă, și s-au îndreptat
Către Ierusalim, de-ndat’.
8A cincea lună se-mplinea,
Iar anu-a fost al șaptelea,
De când ajunse ca să fie
Pus Artaxerxe, la domnie.
În acel timp, Ezra pornise
Și la Ierusalim, venise.
9Când luna-ntâia începea –
Fiind întâia zi din ea –
Ezra, din Babilon, ieșise
Și spre Ierusalim pornise.
A cincea lună începea –
Fiind întâia zi din ea –
Când Ezra, drumul, și-l sfârșise,
Căci la Ierusalim sosise.
El fost-a însoțit, mereu,
De către Domnul Dumnezeu.
10Când la Ierusalim s-a dus
Ezra, în inimă, și-a pus
Să îl învețe, pe popor,
Poruncile Domnului lor,
Așezând Legea Domnului,
În mijlocul neamului lui.
11Iată dar, ceea ce a scris
Chiar Artaxerxe, când trimis
Fusese Ezra-n Israel.
Scrisoarea lui suna astfel:
12„Eu, Artaxerxe, așezat,
Peste-mpărați, drept împărat,
Către cel care-i iscusit
În Legea Domnului, vădit
Preot a fi și cărturar,
Cari este Ezra. Așadar,
13Porunci am dat de-a fi lăsați
Toți cei care au fost luați
Din Israel – și sunt la mine –
Să plece, dacă vor, cu tine.
Dacă sunt preoți și Leviți
Aflați aici, sunt învoiți
Ca la Ierusalim, ‘napoi,
Cu tine a pleca apoi.
14Tu ești trimis, de împărat
Și de-ai săi sfetnici – totodat’ –
Care, în număr, șapte sânt
Și au rostit acest cuvânt.
În Iuda, la Ierusalim,
Tu ai să mergi, căci noi dorim
Să cercetezi țara de-ndată,
După cum cere Legea dată
De Dumnezeu. Noi știm prea bine,
Că Legea e în mâini la tine.
15Argintul ce l-ai căpătat
Și aurul ce ți-a fost dat –
Din partea împăratului,
Precum și-a sfetnicilor lui –
Îl duci dar, în Ierusalim,
Pentru că noi îl dăruim,
Din inimă, pentru Acel
Care e Domn, în Israel.
16Apoi, argintul cel pe care
Ținutul Babilon îl are –
Cu al său aur – însoțit
De ceea ce-a fost dăruit
De bună voie, de popor,
Precum și de preoții lor,
Vei duce la Ierusalim.
Acestea toate, poruncim
Să fie date Domnului,
Pentru folosul Casei Lui.
17Cu-argintul ce îl dobândești,
Trebuie ca să târguiești
Apoi, berbeci, precum și miei
Și de asemeni și viței.
Să iei și lucrurile care
Sunt pentru jertfa de mâncare
Și băutură, să le duci –
Când la Ierusalim te duci –
Pe-altarul Casei Domnului,
Spre cinstea și spre slava Lui.
18Cu-argintul ce va rămânea –
Și aurul de-asemenea –
Să faci după a ta știință,
După cum crezi de cuviință,
Că este voia Domnului.
19Vei pune înaintea Lui,
Uneltele ce-ți vor fi date,
Unelte ce au fost aflate
În slujba Casei cea pe care,
Al vostru Dumnezeu o are.
20Ce cheltuieli au să mai fie,
Le vei plăti din visterie.
Am dat porunci să se plătească –
Din visteria-mpărătească –
Tot ceea ce va fi văzut
Precum că trebuie făcut
La lucrul Casei cea pe care
Al vostru Dumnezeu o are.
21Eu, Artaxerxe, așezat
Pe scaunul de împărat,
Porunci trimis-am tuturor –
Adică visteriilor
De dincolo de Râu – să știe
Că Ezra are ca să vie,
Curând, în a lui Iuda țară,
Și să-i dea tot ce o să ceară.
22O sută de talanți găsești,
Cari din argint o să-i primești.
Din grâu, are să ți se dea
O sută cori; de-asemenea,
Din vin și untdelemn – în bați –
Câte o sută-ți vor fi dați,
Iar sare, voie vei avea,
Fără opreliști, cât vei vrea.
23Să se-mplinească, negreșit,
Tot ceea ce a poruncit
Acela care e, mereu,
Al cerurilor Dumnezeu,
Ca nu cumva să vină-apoi
A Lui mânie, peste noi!
24Vă facem cunoscut, să știți
Că peste preoți și Leviți
Sau ușieri și cântăreți,
Să puneți biruri, nu puteți.
Nici dări, nici vamă – negreșit –
Să puneți nu e-ngăduit,
Pe slujitorii Templului,
Aflați în slujba Domnului.
25Tu, Ezra, ai să rânduiești –
Cu-nțelepciunea ce-o vădești
Din partea Celui cari, mereu,
E-adevăratul Dumnezeu –
În urmă, niște dregători.
Vei pune și judecători,
Cari dincolo de Râu, să fie.
Aceștia trebuie să știe
Să judece poporu-n toate
Și să-mpărțească-apoi dreptate,
Cum cere Legea Domnului.
Fă cunoscută Legea Lui,
La toți cei care se vădesc
Că-n neștiință se găsesc.
26Acela care îndrăznește
Și-ntocmai nu îndeplinește
Această Lege-a Domnului –
Și legea împăratului –
Are să fie surghiunit,
La moarte fi-va osândit,
O gloabă va avea de dat
Sau fi-va-n temniță-aruncat.”
27Să binecuvântăm, mereu,
Pe-al nostru Domn și Dumnezeu,
Acela care a lucrat
La inimă, la împărat,
Spre a slăvi Casa pe care
Domnu-n Ierusalim o are!
28Să fie binecuvântat
Domnul, care a îndreptat,
Asupra mea, bunăvoința –
Și-asemenea – îngăduința
Din partea împăratului,
Apoi și-a sfetnicilor lui,
Precum și-a tuturor cei cari,
În a lui țară, sunt mai mari!
Eu, Ezra, întărit mereu,
De către-al nostru Dumnezeu,
Pe căpeteniile care
Neamul lui Israel le are,
Le-am adunat, ca să pornim,
Cu toții, spre Ierusalim.
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca