Geneza 20
20
Avraam în Gherar
1Din țara de la miazăzi,
Avram plecă și poposi
Între Cades și Șur. Drept nume,
Gherar are-acel colț de lume.
Acolo, el s-a stabilit,
Și ca străin a locuit.
2De oameni, teamă a avut
Și iarăș’ n-a recunoscut
Că Sara-i e nevastă. „Ea” –
Spunea mereu – „e sora mea.”
Peste Gherar, ca împărat,
Abimelec era aflat.
Sara-i plăcu și-atuncea, el
Ceru să-i fie, la castel,
Adusă. Ceea ce-a făcut,
3Lui Dumnezeu nu I-a plăcut.
Pe împărat, S-a mâniat
Și noaptea-n vis S-a arătat,
Spunându-i lui Abimelec:
„Iată, din viață-am să te trec,
Din pricina femeii care
Tu ai luat-o. Știi tu oare,
Că este a altui bărbat?”
4Abimelec s-a-nspăimântat –
De Sara nu se-apropiase –
Și-atunci, pe Domnu-l întrebase:
„Vei omorî Tu, de îndat’,
Chiar și pe cel nevinovat?
5Nu mi-a spus el, „E sora mea”?
Nu tot la fel, mi-a spus și ea?
Aveam dar, inima curată –
Căci nu știam că-i măritată –
Și mâinile nevinovate,
6Când am luat-o.” „Le știu toate.
De-aceea te-am împiedicat
Să nu cazi, cumva, în păcat,
Și să greșești, în fața Mea,
Dacă te-ai fi atins de ea.
7Acum, dă omului nevasta
Și-ai să eviți, astfel, năpasta.
El e proroc și, pentru tine,
Se va ruga să-ți fie bine.
Numai așa, nu vei muri.
De nu i-o dai, toți veți pieri:
Și tu și toată casa ta!”
8Auzind ce îl aștepta,
Abimelec s-a deșteptat.
Toți slujitorii și-a chemat
Și visul le-a istorisit.
Groaza, pe toți i-a cotropit.
9Pe-Avram, în grabă, l-a chemat:
„Ce mi-ai făcut?!” – l-a întrebat –
„Spune-mi, cu ce-am păcătuit
În fața ta? Cu ce-am greșit,
De faci, acuma, ca să vie
Urgia, peste-mpărăție,
Să fim loviți de-un greu păcat?!
Felul în care te-ai purtat,
Nu este cel mai potrivit!
Față de mine-ai săvârșit
Lucruri, cum nu s-au mai văzut!
10Spune-mi, de ce mi le-ai făcut?!”
11Avram răspunse hotărât:
„Credeam că fi-voi omorât,
Din pricina nevestei, eu,
Căci nu-i teamă de Dumnezeu,
La oamenii din țara asta.
12De altfel, află că nevasta
Îmi este soră dinspre tată,
Dar nu-i, a mamei mele, fată.
Din casa părintelui meu,
13Când mă scosese Dumnezeu,
I-am spus: „Unde ne vom afla
Și orice se va întâmpla,
Să spui că sunt frate cu tine,
Ca astfel să ne meargă bine.”
14Abimelec a luat oi,
A strâns multe cirezi de boi;
Roabe și robi a adunat,
Și-apoi – cu Sara – el le-a dat
În stăpânirea lui Avram,
15Spunându-i: „Vezi ce țară am?
E-ntinsă, iar dacă vei vrea,
Poți ca să te așezi în ea.
În orice loc ai să dorești,
Poți ca să stai, să locuiești.”
16Iar Sarei, astfel, i-a vorbit:
„Fratele tău e dăruit
Cu-o mie de arginți – dovadă –
Ca toți care-s cu voi, să vadă –
Să nu-ți găsească vreo pricină –
Căci tu – de fapt – n-ai nici o vină.”
17Avram, la Domnul, s-a rugat,
Și-Abimelec s-a vindecat,
Cu soața și roabele lui –
18Pentru că mâna Domnului
A-nchis pântecul tuturor:
Și soaței lui și roabelor.
El a trimis astă urgie,
Pentru a lui Avram soție.
Selectat acum:
Geneza 20: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
Geneza 20
20
Avraam în Gherar
1Din țara de la miazăzi,
Avram plecă și poposi
Între Cades și Șur. Drept nume,
Gherar are-acel colț de lume.
Acolo, el s-a stabilit,
Și ca străin a locuit.
2De oameni, teamă a avut
Și iarăș’ n-a recunoscut
Că Sara-i e nevastă. „Ea” –
Spunea mereu – „e sora mea.”
Peste Gherar, ca împărat,
Abimelec era aflat.
Sara-i plăcu și-atuncea, el
Ceru să-i fie, la castel,
Adusă. Ceea ce-a făcut,
3Lui Dumnezeu nu I-a plăcut.
Pe împărat, S-a mâniat
Și noaptea-n vis S-a arătat,
Spunându-i lui Abimelec:
„Iată, din viață-am să te trec,
Din pricina femeii care
Tu ai luat-o. Știi tu oare,
Că este a altui bărbat?”
4Abimelec s-a-nspăimântat –
De Sara nu se-apropiase –
Și-atunci, pe Domnu-l întrebase:
„Vei omorî Tu, de îndat’,
Chiar și pe cel nevinovat?
5Nu mi-a spus el, „E sora mea”?
Nu tot la fel, mi-a spus și ea?
Aveam dar, inima curată –
Căci nu știam că-i măritată –
Și mâinile nevinovate,
6Când am luat-o.” „Le știu toate.
De-aceea te-am împiedicat
Să nu cazi, cumva, în păcat,
Și să greșești, în fața Mea,
Dacă te-ai fi atins de ea.
7Acum, dă omului nevasta
Și-ai să eviți, astfel, năpasta.
El e proroc și, pentru tine,
Se va ruga să-ți fie bine.
Numai așa, nu vei muri.
De nu i-o dai, toți veți pieri:
Și tu și toată casa ta!”
8Auzind ce îl aștepta,
Abimelec s-a deșteptat.
Toți slujitorii și-a chemat
Și visul le-a istorisit.
Groaza, pe toți i-a cotropit.
9Pe-Avram, în grabă, l-a chemat:
„Ce mi-ai făcut?!” – l-a întrebat –
„Spune-mi, cu ce-am păcătuit
În fața ta? Cu ce-am greșit,
De faci, acuma, ca să vie
Urgia, peste-mpărăție,
Să fim loviți de-un greu păcat?!
Felul în care te-ai purtat,
Nu este cel mai potrivit!
Față de mine-ai săvârșit
Lucruri, cum nu s-au mai văzut!
10Spune-mi, de ce mi le-ai făcut?!”
11Avram răspunse hotărât:
„Credeam că fi-voi omorât,
Din pricina nevestei, eu,
Căci nu-i teamă de Dumnezeu,
La oamenii din țara asta.
12De altfel, află că nevasta
Îmi este soră dinspre tată,
Dar nu-i, a mamei mele, fată.
Din casa părintelui meu,
13Când mă scosese Dumnezeu,
I-am spus: „Unde ne vom afla
Și orice se va întâmpla,
Să spui că sunt frate cu tine,
Ca astfel să ne meargă bine.”
14Abimelec a luat oi,
A strâns multe cirezi de boi;
Roabe și robi a adunat,
Și-apoi – cu Sara – el le-a dat
În stăpânirea lui Avram,
15Spunându-i: „Vezi ce țară am?
E-ntinsă, iar dacă vei vrea,
Poți ca să te așezi în ea.
În orice loc ai să dorești,
Poți ca să stai, să locuiești.”
16Iar Sarei, astfel, i-a vorbit:
„Fratele tău e dăruit
Cu-o mie de arginți – dovadă –
Ca toți care-s cu voi, să vadă –
Să nu-ți găsească vreo pricină –
Căci tu – de fapt – n-ai nici o vină.”
17Avram, la Domnul, s-a rugat,
Și-Abimelec s-a vindecat,
Cu soața și roabele lui –
18Pentru că mâna Domnului
A-nchis pântecul tuturor:
Și soaței lui și roabelor.
El a trimis astă urgie,
Pentru a lui Avram soție.
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca