Geneza 35
35
Iacov la Betel
1Lui Iacov, Domnul i-a vorbit,
Când – într-o zi – l-a întâlnit:
„Te scoală!” – spuse-atuncea El –
„Te suie-n grabă la Betel,
Acolo ca să locuiești.
Apoi, altar, ai să zidești
Celui ce ți s-a arătat
Când, de Esau, fugeai speriat.”
2Iacov a zis către ai lui,
Precum și-ntreg norodului
De care fost-a însoțit,
În drumul său, necontenit:
„Toți dumnezeii ce-i aveți –
Străini – afară să-i scoateți!
Cu toții să vă curățați
Și hainele să vă schimbați!
3Căci trebuie să ne sculăm,
Către Betel, ca să plecăm.
Acolo, am să înalț eu,
Altar, Domnului Dumnezeu,
Cari glasul mi l-a ascultat
Când, la necaz, eu L-am strigat.
Domnul, mereu, m-a însoțit,
Cât timp, eu am călătorit.”
4Acei care cu el erau,
Au scos afară ce aveau
Dându-și străinii dumnezei –
Și-au scos, și din urechi, cercei.
Tot ce-a primit, el a luat
Și în pământ a îngropat,
Lângă al lui Sihem stejar.
5Apoi, plecară la drum iar;
Domnul, din cer, i-a ajutat
Și-n urma lor a presărat
Groaza. Aceasta a venit
Și împrejur s-a răspândit,
Peste cetățile aflate
Pe-acea câmpie. Astfel, toate
Dorințele de a-l găsi
Pe Iacov și a-l pedepsi –
Născute-n numeroase părți,
Printre localnici, în cetăți –
S-au spulberat, s-au risipit.
6Iacov, cu-ai săi, a poposit
La Luz – adică la Betel –
În Canaan. În urmă, el
A început și a zidit
Altar, iar numele găsit
A fost „Domnul Betelului”,
Sau „El Betel”, pe limba lui.
7Acolo-ntâi, el l-a zărit
Pe Domnul – când era fugit
Din fața fratelui Esau.
8Debra – doica ce o aveau
Pentru Rahela – a murit.
Loc de mormânt, i-au pregătit –
Ceva mai jos de la Betel –
Sub un stejar. Locul acel,
„Stejarul jalei” l-au numit.
9Când Dumnezeu, iar, S-a ivit –
După ce Iacov, în Canaan,
Sosit-a din Padan-Aran –
Atunci, l-a binecuvântat
10Spunând: „Iacov ai fost chemat,
Dar azi, alt nume vei primi!
Iată dar, cum te voi numi:
De azi, te cheamă „Israel”!
11Eu Domnul sunt”, a mai zis El,
„Atotputernicul! Să crești,
Mereu, și să te înmulțești!
Neamuri au să se zămislească,
Din tine și au să se nască
Și împărați. Vei căpăta –
12Șt tu, și toată stirpea ta –
Țara care-i fusese dată,
De Mine, lui Avram, odată,
Și-apoi a fost a lui Isac!
A ta va fi! Așa-am să fac!”
13Domnul, la cer, S-a ridicat.
14Pe-acel loc, Iacov a durat
Un stâlp de piatră, pus drept știre –
Și peste timpuri, amintire –
Că Domnul, în locul acel,
I-a dat numele „Israel”.
15Locul în care i-a vorbit
Domnul, Betel a fost numit.
Moartea Rahelei
16De la Betel, înspre Efrata
Ei au plecat, însă bucata
De drum, fusese foarte lungă.
La al ei capăt, să ajungă,
Rahela nu mai reușise –
Căci timpul i se împlinise.
17Ea, foarte greu, a zămislit.
„Mai ai un fiu!” – a glăsuit
18Moașa. Rahela îl numise
„Ben-Oni”, pe-al ei fiu, și zise
Apoi, cuvintele aceste:
„Fiul durerii mele este”,
Iar când Rahela a murit,
Iacov găsit-a potrivit
Ca „Beniamin” să-i fie spus –
Prin „Fiul dreptei” e tradus.
19Rahela a fost îngropată
Pe drumul ce ducea odată
Înspre Efrata – căreia,
Și Betleem, i se spunea.
20Iacov, un stâlp, a ridicat
Pe-al ei mormânt. L-a așezat
Să-nfrunte valuri de uitare
Și, până azi, e în picioare.
Fiii lui Iacov
21Israel a pornit la drum,
Iar cortul l-a întins acum,
De la Migdal-Eder, dincolo.
22În vremea când era acolo,
Ruben s-a dus de s-a culcat
Cu Bilha. Iacov a aflat
De tot ceea ce i-a făcut
Întâiul său copil născut
Femei-aceleia pe care
El o avea de țiitoare.
Doișpe feciori el a avut:
23Lea, întâiul, l-a născut
Pe Ruben, iar pe urma sa,
Pe Simeon, Levi, Iuda,
Isahar, Zabulon. Acei
24Care-au fost fii ai Rahelei,
Erau, la număr, numai doi:
Iosif și Beniamin. Apoi,
Ai Bilhăi fii, cari se găsea
Roabă Rahelei: ea avea
25Pe Dan și pe Neftali; iar
26Zilpa – tot roabă era, dar
La Lea – doi fii a avut:
Gad și Așer. Toți s-au născut,
Când slujea Iacov, lui Laban,
Și se afla-n Padan-Aran.
Moartea lui Isaac
27Iacov ajunse la Isac.
Acesta sta lângă copac –
La Mamre, la al său stejar,
La Chiriat-Arba-așadar –
Loc ce Hebron a fost numit.
Isac, în țară, a trăit
Ca un străin, precum – la fel –
Avram a viețuit și el,
Deși a lor, ea se vădea
28Când a murit, Isac avea –
În ani – osută și optzeci.
29A fost purtat spre loc de veci
Și, la ai săi, adăugat.
Cei care l-au înmormântat –
Și-apoi de toate-au îngrijit –
Esau și Iacov s-au vădit.
Selectat acum:
Geneza 35: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
Geneza 35
35
Iacov la Betel
1Lui Iacov, Domnul i-a vorbit,
Când – într-o zi – l-a întâlnit:
„Te scoală!” – spuse-atuncea El –
„Te suie-n grabă la Betel,
Acolo ca să locuiești.
Apoi, altar, ai să zidești
Celui ce ți s-a arătat
Când, de Esau, fugeai speriat.”
2Iacov a zis către ai lui,
Precum și-ntreg norodului
De care fost-a însoțit,
În drumul său, necontenit:
„Toți dumnezeii ce-i aveți –
Străini – afară să-i scoateți!
Cu toții să vă curățați
Și hainele să vă schimbați!
3Căci trebuie să ne sculăm,
Către Betel, ca să plecăm.
Acolo, am să înalț eu,
Altar, Domnului Dumnezeu,
Cari glasul mi l-a ascultat
Când, la necaz, eu L-am strigat.
Domnul, mereu, m-a însoțit,
Cât timp, eu am călătorit.”
4Acei care cu el erau,
Au scos afară ce aveau
Dându-și străinii dumnezei –
Și-au scos, și din urechi, cercei.
Tot ce-a primit, el a luat
Și în pământ a îngropat,
Lângă al lui Sihem stejar.
5Apoi, plecară la drum iar;
Domnul, din cer, i-a ajutat
Și-n urma lor a presărat
Groaza. Aceasta a venit
Și împrejur s-a răspândit,
Peste cetățile aflate
Pe-acea câmpie. Astfel, toate
Dorințele de a-l găsi
Pe Iacov și a-l pedepsi –
Născute-n numeroase părți,
Printre localnici, în cetăți –
S-au spulberat, s-au risipit.
6Iacov, cu-ai săi, a poposit
La Luz – adică la Betel –
În Canaan. În urmă, el
A început și a zidit
Altar, iar numele găsit
A fost „Domnul Betelului”,
Sau „El Betel”, pe limba lui.
7Acolo-ntâi, el l-a zărit
Pe Domnul – când era fugit
Din fața fratelui Esau.
8Debra – doica ce o aveau
Pentru Rahela – a murit.
Loc de mormânt, i-au pregătit –
Ceva mai jos de la Betel –
Sub un stejar. Locul acel,
„Stejarul jalei” l-au numit.
9Când Dumnezeu, iar, S-a ivit –
După ce Iacov, în Canaan,
Sosit-a din Padan-Aran –
Atunci, l-a binecuvântat
10Spunând: „Iacov ai fost chemat,
Dar azi, alt nume vei primi!
Iată dar, cum te voi numi:
De azi, te cheamă „Israel”!
11Eu Domnul sunt”, a mai zis El,
„Atotputernicul! Să crești,
Mereu, și să te înmulțești!
Neamuri au să se zămislească,
Din tine și au să se nască
Și împărați. Vei căpăta –
12Șt tu, și toată stirpea ta –
Țara care-i fusese dată,
De Mine, lui Avram, odată,
Și-apoi a fost a lui Isac!
A ta va fi! Așa-am să fac!”
13Domnul, la cer, S-a ridicat.
14Pe-acel loc, Iacov a durat
Un stâlp de piatră, pus drept știre –
Și peste timpuri, amintire –
Că Domnul, în locul acel,
I-a dat numele „Israel”.
15Locul în care i-a vorbit
Domnul, Betel a fost numit.
Moartea Rahelei
16De la Betel, înspre Efrata
Ei au plecat, însă bucata
De drum, fusese foarte lungă.
La al ei capăt, să ajungă,
Rahela nu mai reușise –
Căci timpul i se împlinise.
17Ea, foarte greu, a zămislit.
„Mai ai un fiu!” – a glăsuit
18Moașa. Rahela îl numise
„Ben-Oni”, pe-al ei fiu, și zise
Apoi, cuvintele aceste:
„Fiul durerii mele este”,
Iar când Rahela a murit,
Iacov găsit-a potrivit
Ca „Beniamin” să-i fie spus –
Prin „Fiul dreptei” e tradus.
19Rahela a fost îngropată
Pe drumul ce ducea odată
Înspre Efrata – căreia,
Și Betleem, i se spunea.
20Iacov, un stâlp, a ridicat
Pe-al ei mormânt. L-a așezat
Să-nfrunte valuri de uitare
Și, până azi, e în picioare.
Fiii lui Iacov
21Israel a pornit la drum,
Iar cortul l-a întins acum,
De la Migdal-Eder, dincolo.
22În vremea când era acolo,
Ruben s-a dus de s-a culcat
Cu Bilha. Iacov a aflat
De tot ceea ce i-a făcut
Întâiul său copil născut
Femei-aceleia pe care
El o avea de țiitoare.
Doișpe feciori el a avut:
23Lea, întâiul, l-a născut
Pe Ruben, iar pe urma sa,
Pe Simeon, Levi, Iuda,
Isahar, Zabulon. Acei
24Care-au fost fii ai Rahelei,
Erau, la număr, numai doi:
Iosif și Beniamin. Apoi,
Ai Bilhăi fii, cari se găsea
Roabă Rahelei: ea avea
25Pe Dan și pe Neftali; iar
26Zilpa – tot roabă era, dar
La Lea – doi fii a avut:
Gad și Așer. Toți s-au născut,
Când slujea Iacov, lui Laban,
Și se afla-n Padan-Aran.
Moartea lui Isaac
27Iacov ajunse la Isac.
Acesta sta lângă copac –
La Mamre, la al său stejar,
La Chiriat-Arba-așadar –
Loc ce Hebron a fost numit.
Isac, în țară, a trăit
Ca un străin, precum – la fel –
Avram a viețuit și el,
Deși a lor, ea se vădea
28Când a murit, Isac avea –
În ani – osută și optzeci.
29A fost purtat spre loc de veci
Și, la ai săi, adăugat.
Cei care l-au înmormântat –
Și-apoi de toate-au îngrijit –
Esau și Iacov s-au vădit.
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca