Adam, la Eva, a intrat
Și-apoi cu ea s-a-mpreunat.
Eva, pe lume, a adus
Un fiu și nume Cain i-a pus,
Zicând apoi copilului:
„Cu ajutorul Domnului
Iată, un om am căpătat!”
A mai născut încă odat’
Și un alt fiu a dobândit –
Pe-acesta, Abel l-a numit.
Plugar fu Cain, și s-a făcut –
Abel – cioban, când a crescut.
Cain dete-o jertfă Domnului,
Din roadele pământului;
Aceasta e o jertfă care
Este drept jertfă de mâncare.
Abel a procedat la fel:
O jertfă a adus și el,
Din oile întâi născute
În turma sa – foarte plăcute
Fiind în fața Domnului.
Privind la Cain și jertfa lui,
Domnul nu S-a prea bucurat,
Iar Cain atunci s-a mâniat.
Domnul, văzând că e furios,
I-a spus: „Geaba ești mânios.
De faci doar bine, negreșit,
Oricând bine vei fi primit.
De faci rău, fii încredințat
Cum că pândit ești de păcat!
El, chiar la ușă, stă ascuns
Și-ndată-n casă ți-a pătruns.
Dorința lui te urmărește;
Dar fii atent și-l stăpânește!”
Cain, către Abel, a grăit:
„Haidem la câmp!” – și l-a momit
Cu vorba, căci i-a hotărât
Soarta. Pe câmp l-a omorât.
Pe Cain, Domnul l-a întrebat:
„Vești despre Abel, n-ai aflat?”
„Nu știu nimic” – el s-a răstit –
„Eu trebuia a-l fi păzit?!”
„Cain! Ce-ai făcut cu frate’tău,
De sângele trupului său
Strigă la Mine din pământ?
De ce nu scoți nici un cuvânt?!
Acum, și tu ești blestemat
Și izgonit, căci ai vărsat
Sânge. Pe Abel l-ai ucis!
Ogoru-acesta și-a deschis
Gura, din mâna ta să bea
Viața, ce-n sânge se scurgea.
Pământul, când ai să-l muncești,
Zadarnic ai să te-ostenești.
Degeaba ai să ari tu, glia,
Căci nu-ți va da ea, bogăția,
Iar munca ta pieri-va-n vânt!
Pribeag vei fi pe-acest pământ!”
„Pedeapsa asta e prea mare” –
Răspunse Cain – „nu pot eu care,
De Tine, am fost izgonit,
S-o duc. E de nesuferit!
Va trebui să mă ascund.
Doar în pământ să mă afund,
De nimeni să nu fiu găsit,
Căci de toți pot fi omorât.
„Oriunde, tu te vei afla,
Aceasta nu se va-ntâmpla.
De cumva Cain va fi ucis,
De șapte ori – așa am zis –
El o să fie răzbunat!”
Apoi, Domnul, un semn, i-a dat
Și astfel, după cum i-a zis,
De nimeni nu va fi ucis.
Cain, de la Domnul, a plecat
Și-n țara Nod s-a așezat –
La est de Eden era ea;
Prin „Nod”, „fugă” se-nțelegea.