Geneza 49:29-33

Iacov i-a binecuvântat Și-apoi, poruncă le-a lăsat: „Eu mor. Când mă înmormântați, Mă duceți și mă așezați Alături de părinții mei. În peștera aceea-s ei, Ce e-n al lui Efron ogor; Acolo e mormântul lor. Locul de veci, doresc să-l am, În peștera lui Avraam, Din Canaan, zisă Macpela. Stăpân i-a fost Hetit-acela – Efron – care ogor își are, Față în față, chiar cu Mamre. Acolo-i îngropat Avram; De-asemenea, acolo am – Și eu – pe Lea, îngropată. Ea-i, lângă Sara, așezată, Lângă Rebeca și Isac. Să faceți după al meu plac: Trupul, de-aici, să mi-l luați, Și-acolo să mi-l îngropați. Câmpul acela-i cumpărat, Drept loc pentru înmormântat – Cu peșteră și cu pomet, Cu tot ce are – de la Het.” Astfel, Iacov a isprăvit, Fiilor săi, de poruncit. Și-a tras picioarele în pat Și sufletul, apoi, și-a dat, Fiind și el – la rândul lui – Adăugat poporului, Din care, parte a făcut, Și la ai săi părinți, trecut.