Iată acum, cartea de neam
A seminției Lui Adam,
De când oameni, Domnu-a zidit
Și pe bărbat „om” l-a numit,
Și a fost așezat în rai.
Știm ce-au făcut acolo. Hai
Acuma, să începem: deci,
Avea o sută și treizeci
De ani, Adam, când a primit
Un fiu, ce-i semăna leit;
Set, îi dăduse numele,
Și-a mai trăit opt secole.
Degeaba, timpul n-a trecut –
Mulți fii și fiice-a mai avut.
La nouăsute treizeci ani,
Adam, împovărat de ani,
S-a dus să doarmă în pământ,
Precum spusese Domnul Sfânt.
Un secol și cinci ani avea
Set, când Enos i se năștea.
După Enos, a mai trăit,
Opt sute șapte, și-a murit
La nouăsute doișpe ani.
Apoi, la nouăzeci de ani,
Cainan urmă după Enos,
Care-a trăit și el, frumos,
Exact optsute cinșpe ani –
La nouăsute unșpe ani,
Enos, din lume, s-a sfârșit.
Cainan, iute, a zămislit
Un fiu, numit Mahalaleel.
Apoi, a mai trăit, și el,
Optsute patruzeci de ani –
La nouăsute zece ani,
S-a dus și el, de s-a „culcat”.
Iared e cel ce i-a urmat
Fiului său, Mahalaleel –
Care l-a zămislit pe el
La șasezeci și cinci de ani.
Optsute și treizeci de ani,
A mai trăit Mahalaleel –
Pe urmă, a murit și el,
La optsute nouă’șicinci ani.
Optsute șaizeci și doi ani
Avea Iared, când a venit
Enoh pe lume, și-a trăit
Apoi, încă opt secole –
Avut-a toate zilele,
De nouă secole și-apoi
Adăugă șaizeci și doi
De ani, la ele, numărat.
La șaizeci’cinci de ani aflat,
Enoh primi și el, un fiu –
Metusala. Până târziu,
Enoh, cu Domnul, a umblat –
Trei secole. Când a plecat –
Căci nimeni nu l-a mai zărit,
Pentru că Domnul l-a răpit –
Trei secole a numărat,
La care s-au adăugat
Încă șaizeci și cinci de ani.
O sută optzeci’șapte ani,
Metusala a împlinit,
Când, pe Lameh, l-a dobândit.
El, șapte secole, a dus,
La care-apoi i s-au mai pus
Încă optzeci și doi de ani.
Iată acum dar, ai săi ani:
Secole-n număr avea nouă,
Și-a mai făcut șaizeci și nouă
De ani, și-aceștia au fost toți.
El a avut, printre nepoți –
De la Lameh – pe unu-anume:
Noe fusese al său nume.
Lameh dar, la a sa vedere –
„Noe” înseamnă „Mângâiere” –
A cuvântat în acest fel:
„Iată că Noe e acel
Prin care mă voi mângâia
De toată osteneala mea,
Venită din acest pământ,
Ce-i blestemat de Domnul Sfânt.”
După ce Noe s-a născut,
Lameh, mulți ani, a mai avut –
Cincisute nouă’șicinci de ani –
Iar toate zilele, în ani,
Sunt șaptesute șapt’și șepte.
Astfel, avut-a multe trepte,
Pe scara vieții, de urcat.
Noe, cel care i-a urmat,
Cinci secole a împlinit,
Când trei copii a dobândit.
La rând – dar nu ca-n alfabet –
Au fost Sem, Ham și-apoi Iafet.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
