Fiii lui Noe s-au chemat
Sem, Ham, Iafet. Ei l-au urmat,
După al Domnului Sfânt plan.
Ham este tatăl lui Canaan.
Cei trei, fiii lui Noe sânt,
Din cari ieșit-au, pe pământ,
Toți oamenii ce-au populat
Planeta, viață când i-au dat.
Noe a început să fie
Bun lucrător și-a sădit vie.
Dar într-o zi, s-a îmbătat,
De prea mult vin; s-a dezbrăcat,
În cortul său, și-a adormit.
Ham, dezbrăcat când l-a zărit,
A dat fuga și-a înștiințat
Pe ai săi frați; ei au luat –
Sem și Iafet – făr’ a mai sta
Pe gânduri, iute, o manta.
În cort, cu spatele-au venit,
Pe tatăl lor l-au învelit,
Fără ca să se fi uitat
Și să îl vadă dezbrăcat.
Noe, atunci când s-a trezit,
Când a aflat ce-a săvârșit
Mezinul dintre ai lui fii,
Strigat-a: „Blestemat să fii
Canaan! Fii robul robilor!
Fii rob în fața fraților!”
Apoi, a mai adăugat:
„Să fie binecuvântat
Cel care-i este Dumnezeu
Lui Sem – precum este și-al meu –
Iar Canaan rob să îi fie!
Domnul, apoi, cu dărnicie,
Pământuri – lui Iafet – să-i dea
Și în al lui Sem cort, să stea!
Cât de acel făptuitor –
Canaan – sa fie robul lor!”
După potop, Noe-a trăit
Și pe pământ s-a mai trudit
Încă treisute cincizeci ani.
La nouăsute cincizeci ani,
Fiind, de viață, istovit,
Într-un sfârșit, el a murit.