Ci, fiecare-i ispitit,
Când e atins și e momit
De pofta care l-a-ncercat.
Din pofta lui, s-a întrupat
Păcatul, care-nfăptuit,
Aduce moarte, negreșit.
De-aceea, zic, dragii mei frați:
Singuri, să nu vă înșelați.
Oricare lucru bun, primit,
Oricare dar desăvârșit,
Pe care noi l-am căpătat,
Numai de sus, ne este dat.
Toate acestea, fraților,
Părintele luminilor
Ni le-a trimis. Nici o schimbare
Și nici o umbră de mutare –
În El – nicicând, nu s-a văzut.
De bună voie, ne-a născut,
Acuma, prin Cuvântul Lui –
Cuvântul adevărului –
Pentru ca pârgă să fim noi,
Între-ale lui făpturi, apoi.
Lucrul acesta îl știți bine,
Dragii mei frați, dar, vreau a ține
Minte, un lucru: fiecare
Să fie iute-n ascultare;
Încet în vorbe să mai fie,
Și-apoi, zăbavnic la mânie