„Vă rog, acum, dragii mei frați,
Atenți, ca să mă ascultați,
Căci eu mai am, ceva, de spus:
Credința Domnului Iisus –
Credința-n Domnul slavei – voi
Să n-o țineți, cătând apoi,
Numai la fața omului
Și la îmbrăcămintea lui.
De pildă, de cumva, apare
Un om, la voi, în adunare –
Purtând, pe deget, un inel,
Din aur, și având pe el,
Un rând de straie minunate –
Și, tot atunci, o să se-arate
Și-un om sărac – prost îmbrăcat,
Numai în sac înfășurat,
Voi veți privi, cu bunătate,
Spre cel cu hainele bogate;
Apoi, o să îi spuneți: „Hai,
În locu-acesta, ca să stai!”;
Îi veți da cinste și onoare,
În timp ce, „Tu stai în picioare”,
Sau „La picioare să îmi stai,
Căci ăsta-i locul ce îl ai”,
Veți spune omului sărac,
Înfășurat doar într-un sac.
Seamă luați, la pilda mea:
Așa purtări, de veți avea,
Nu arătați voi, părtinire?
Nu faceți voi, deosebire,
Între acești doi muritori?
Nu v-ați făcut judecători,
Peste ființele acele,
Și n-ați vădit voi, gânduri rele?
De-aceea, vreau, dragii mei frați,
Atenți, ca să mă ascultați!
Iată, vă-ntreb, acuma, eu:
Oare, nu Domnul Dumnezeu
Alesu-i-a, de pe pământ,
Pe cei ce s-au vădit că sânt
Săraci, ca prin a Lui voință,
Bogați să-i facă, în credință,
Moștenitori – pe fiecare –
Peste Împărăția care,
El a promis, c-o dăruiește,
Aceluia cari Îl iubește?
Iar voi – precum o dovediți –
Pe cel sărac, îl înjosiți!
Dar nu bogații sunt cei care,
Vă asupresc, fără-ncetare?
Și nu ei vă târăsc, pe voi,
Pe la judecători, apoi?
Nu ei batjocoresc, în lume,
Acum, frumosul vostru nume?
Acela care-o să-mplinească,
Mereu, Legea împărătească –
Așa precum a glăsuit
Scriptura, când a poruncit
„Aproapele să ți-l iubești,
Precum pe tine te-ndrăgești” –
Acela, doar, va face bine.
Dar dacă voi aveți a ține
Seama, de fața omului,
Când judecați păcatul lui,
Voi o-ncălcați – se înțelege –
Și osândiți sunteți, de Lege.
Cel care, Legea, o păzește
Și o poruncă doar greșește,
Se face – fără doar și poate –
În urmă, vinovat, de toate.
Cel care-a spus „Să nu curvești”,
A spus apoi, să te păzești
„Să nu ucizi”. Ia seama bine:
Dacă departe te vei ține,
Neîncetat, de preacurvie,
Însă ucizi, vreau să se știe –
Și bine, vreau a se-nțelege –
Că ești un călcător de Lege.
Voi să vorbiți și să lucrați,
Ca niște oameni, judecați,
De legea slobozeniei. Iată
Că judecata se arată,
Fără de milă, cu cel care
N-a avut milă și-ndurare.
Însă, prin mila dovedită,
E judecata, biruită.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
