Judecătorii 10
10
Tola și Iair, judecători în Israel
1Abimelec muri, și-ndat’,
Tola, în urmă-i, s-a sculat.
Fiul lui Pua, a fost el
Și al lui Dodo, tot la fel.
Acest bărbat ieșise dar,
Din ramura lui Isahar,
Ca izbăvit a fi prin el,
Întreg poporul Israel.
El, în Șamir, a locuit,
Ținut care este găsit
În muntele acel pe care
Neamul lui Efraim îi are.
2Tola a fost judecător
În al lui Israel popor
Și două’și trei de ani a stat,
În fruntea lui. L-au îngropat,
În al Șamirului ținut,
Când pragul morții, l-a trecut.
3Iair, în urmă-i, a venit –
Cel care fost-a Galaadit.
Iair a fost judecător
Peste-al lui Israel popor,
Și două’șidoi de ani, a stat,
În fruntea lui. A căpătat
4Treizeci de fii, cât a trăit.
Aceștia toți au călărit
Treizeci de mânji puternici, mari,
Mânji care fost-au de măgari.
Toți fiii lui stăpâni erau,
Căci treizeci de cetăți aveau,
Și-ntreg șirul cetăților
Poartă și azi, numele lor.
Cetățile acestea toate,
În Galaad, sunt așezate.
5Iair, din lume, a plecat
Și la Camon fost-a-ngropat.
Filistenii și amoniții apasă pe Israel
6Israeliții au făcut –
Din nou – lucruri ce n-au plăcut
Lui Dumnezeu. L-au părăsit
Pe Domnul lor și au slujit –
În urmă – Astarteelor.
Au mai slujit și Baalilor
Și dumnezeilor pe care
Sidonul și Moabu-i are;
I-au mai slujit și pe acei
Care erau drept dumnezei
Pentru al lui Amon popor,
Și pe ai Filistenilor.
7Domnul, atunci când i-a văzut,
S-a mâniat și i-a vândut
În mâna Filistenilor
Și la al lui Amon popor.
8Aceștia toți i-au asuprit
Și-optzeci de ani au pătimit
Israeliții cari erau
Peste Iordan și se aflau
În țara Galaadului,
În mâinile poporului
De Amoniți. Fiii pe care
9Poporul lui Amon îi are,
Peste Iordan, iute-au trecut,
Căci să se bată, ei au vrut,
Cu Iuda, cu cei care sânt
Pe al lui Beniamin pământ,
Și cu feciorii cei pe care –
În case – Efraim îi are.
Atunci, întregul Israel,
Ajuns-a strâmtorat astfel.
10Israeliții au strigat
La Domnul și au cuvântat:
„Doamne, noi am păcătuit
Atuncea când Te-am părăsit –
Când dumnezei străini aveam
Și când, lui Bal, ne închinam!”
11Domnul a zis în acest fel,
Copiilor lui Israel:
„De Amoniți, de Egipteni,
De Amoriți și Filisteni,
Oare nu Eu v-am izbăvit?
12Când Sidoniții v-au robit –
Maon, sau Amelec apoi –
Și când la Mine-ați strigat voi,
Oare nu Eu v-am izbăvit?
13Dar voi, mereu, M-ați părăsit,
Ca să slujiți alți dumnezei.
Acuma dar, mergeți la ei –
Așa precum ați mai făcut –
Căci Eu n-am să vă mai ajut.
14Voi v-ați dorit alți dumnezei.
Precum v-am spus, mergeți la ei,
Ca din a voastră strâmtorare,
Scăpați să fiți, de-al lor braț tare!”
15Israeliți-au glăsuit:
„Doamne, noi am păcătuit!
Fă-ne acum, tot ce dorești,
Dar astăzi să ne izbăvești!”
16Toți dumnezeii ce-i aveau,
I-au scos afară și cătau
Ca să-I slujească Domnului.
Văzând chinul poporului,
Domnul s-a îndurat de el
Și S-a întors la Israel.
17Atunci, fiii acei pe care
Poporul lui Amon îi are,
În Galaad s-au așezat.
Israeliți-au adunat,
La Mițpa, toată oastea lor.
18Apoi, mai marii din popor –
Cu căpitanii cei pe care
Oastea din Galaad îi are –
Unii pe alții s-au privit
Și-au zis: „Dar cine-i potrivit,
Să-nceapă lupta – fraților –
Cu neamul Amoniților?
Când acel om are să vie,
Vrem, căpetenie, să fie
Peste locuitorii care
Ținutul Galaad îi are.”
Selectat acum:
Judecătorii 10: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
Judecătorii 10
10
Tola și Iair, judecători în Israel
1Abimelec muri, și-ndat’,
Tola, în urmă-i, s-a sculat.
Fiul lui Pua, a fost el
Și al lui Dodo, tot la fel.
Acest bărbat ieșise dar,
Din ramura lui Isahar,
Ca izbăvit a fi prin el,
Întreg poporul Israel.
El, în Șamir, a locuit,
Ținut care este găsit
În muntele acel pe care
Neamul lui Efraim îi are.
2Tola a fost judecător
În al lui Israel popor
Și două’și trei de ani a stat,
În fruntea lui. L-au îngropat,
În al Șamirului ținut,
Când pragul morții, l-a trecut.
3Iair, în urmă-i, a venit –
Cel care fost-a Galaadit.
Iair a fost judecător
Peste-al lui Israel popor,
Și două’șidoi de ani, a stat,
În fruntea lui. A căpătat
4Treizeci de fii, cât a trăit.
Aceștia toți au călărit
Treizeci de mânji puternici, mari,
Mânji care fost-au de măgari.
Toți fiii lui stăpâni erau,
Căci treizeci de cetăți aveau,
Și-ntreg șirul cetăților
Poartă și azi, numele lor.
Cetățile acestea toate,
În Galaad, sunt așezate.
5Iair, din lume, a plecat
Și la Camon fost-a-ngropat.
Filistenii și amoniții apasă pe Israel
6Israeliții au făcut –
Din nou – lucruri ce n-au plăcut
Lui Dumnezeu. L-au părăsit
Pe Domnul lor și au slujit –
În urmă – Astarteelor.
Au mai slujit și Baalilor
Și dumnezeilor pe care
Sidonul și Moabu-i are;
I-au mai slujit și pe acei
Care erau drept dumnezei
Pentru al lui Amon popor,
Și pe ai Filistenilor.
7Domnul, atunci când i-a văzut,
S-a mâniat și i-a vândut
În mâna Filistenilor
Și la al lui Amon popor.
8Aceștia toți i-au asuprit
Și-optzeci de ani au pătimit
Israeliții cari erau
Peste Iordan și se aflau
În țara Galaadului,
În mâinile poporului
De Amoniți. Fiii pe care
9Poporul lui Amon îi are,
Peste Iordan, iute-au trecut,
Căci să se bată, ei au vrut,
Cu Iuda, cu cei care sânt
Pe al lui Beniamin pământ,
Și cu feciorii cei pe care –
În case – Efraim îi are.
Atunci, întregul Israel,
Ajuns-a strâmtorat astfel.
10Israeliții au strigat
La Domnul și au cuvântat:
„Doamne, noi am păcătuit
Atuncea când Te-am părăsit –
Când dumnezei străini aveam
Și când, lui Bal, ne închinam!”
11Domnul a zis în acest fel,
Copiilor lui Israel:
„De Amoniți, de Egipteni,
De Amoriți și Filisteni,
Oare nu Eu v-am izbăvit?
12Când Sidoniții v-au robit –
Maon, sau Amelec apoi –
Și când la Mine-ați strigat voi,
Oare nu Eu v-am izbăvit?
13Dar voi, mereu, M-ați părăsit,
Ca să slujiți alți dumnezei.
Acuma dar, mergeți la ei –
Așa precum ați mai făcut –
Căci Eu n-am să vă mai ajut.
14Voi v-ați dorit alți dumnezei.
Precum v-am spus, mergeți la ei,
Ca din a voastră strâmtorare,
Scăpați să fiți, de-al lor braț tare!”
15Israeliți-au glăsuit:
„Doamne, noi am păcătuit!
Fă-ne acum, tot ce dorești,
Dar astăzi să ne izbăvești!”
16Toți dumnezeii ce-i aveau,
I-au scos afară și cătau
Ca să-I slujească Domnului.
Văzând chinul poporului,
Domnul s-a îndurat de el
Și S-a întors la Israel.
17Atunci, fiii acei pe care
Poporul lui Amon îi are,
În Galaad s-au așezat.
Israeliți-au adunat,
La Mițpa, toată oastea lor.
18Apoi, mai marii din popor –
Cu căpitanii cei pe care
Oastea din Galaad îi are –
Unii pe alții s-au privit
Și-au zis: „Dar cine-i potrivit,
Să-nceapă lupta – fraților –
Cu neamul Amoniților?
Când acel om are să vie,
Vrem, căpetenie, să fie
Peste locuitorii care
Ținutul Galaad îi are.”
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca