Apoi, Îngerul Domnului
A coborât, din cerul Lui,
Și-a mers la Ofra. El a stat
Sub un stejar, acolo-aflat.
Ioas era stăpânul lui –
Adică al stejarului.
Pe Ghedeon, fiu, îl avea
Și din Abiezer venea,
După familia tatălui.
În vremea ‘ceea, fiul lui –
Cari Ghedeon a fost chemat –
Era cu teascul său aflat
În acel loc și grâu bătea,
Căci să-l ascundă, el voia,
Din fața Madianului.
Atunci, Îngerul Domnului
A mers de i s-a arătat,
Lui Ghedeon, și-a cuvântat:
„Viteazule, Domnu-i cu tine!”
El l-a privit atunci, mai bine,
Și a-ntrebat: „Dar, domnul meu,
Dacă, cu noi, e Dumnezeu,
Să-mi spui atuncea, cum se poate
Să ni se-ntâmple-aceste toate?
Unde-s minunile făcute
În vremile de mult trecute,
Minuni de care amintesc
Părinții noștri când vorbesc
Și ne întreabă, tot mereu:
„Nu ne-a scos, oare, Dumnezeu
Din a Egiptului robie?”
Acum, ce poate să mai fie?
Iată că Domnul ne-a uitat,
Ne-a părăsit și ne-a lăsat
În mâinile vrăjmașilor,
Ale Madianiților!”
Domnul, atuncea, l-a privit
Și-n felu-acesta, i-a vorbit:
„Pleacă de-ndată – ce mai stai? –
Doar cu puterea ce o ai,
Și izbăvește-n acest fel –
De Madian – pe Israel!
Du-te, după cuvântul Meu,
Căci oare nu te trimit Eu?”
Dar Ghedeon nu se clintea,
Ci L-a-ntrebat: „Cum aș putea,
Pe Israel, să-l izbăvesc,
Așa sărman cum mă găsesc?
Familia mea – precum se știe –
Se trage, după seminție,
Din cele mai sărace case
Care se află în Manase;
Iar dintre toți – la tatăl meu –
Află căci cel mai mic, sunt eu.”
Domnul a zis: „Pricepe bine,
Căci Eu voi fi, mereu, cu tine
Și astfel, ai să reușești,
Pe Madian, să îl zdrobești.”
Atuncea Ghedeon – supus –
În fața Domnului, a spus:
„Doamne, dacă-mi vei arăta,
Că trecere-naintea Ta
Am dobândit, un semn, voiesc,
Din partea Ta, ca să primesc,
Să pot pricepe, negreșit,
Că Tu ești Cel ce mi-a vorbit.
Să nu Te depărtezi apoi,
Căci iute voi veni-napoi.
În mare grabă-am să mă duc
Și darul meu am să-l aduc,
Ca să-l așez, în fața Ta.”
„Du-te, căci te voi aștepta” –
Îi zise Domnul. El s-a dus