Îl rog pe Tatăl, să primiți
Un alt Mângâietor, să fie
Cu voi, în lume, pe vecie.”
(„Mângâietorul”, în grecește,
Prin „Paraclet” se tălmăcește;
La fel, și prin „apărător”,
Dar înseamnă și „ajutor”.)
Mângâietoru-acest, anume,
E Duh de adevăr. De lume,
Nu e primit, căci nevăzut
Îi este și necunoscut.
Îl veți cunoaște numai voi,
Pentru că va rămâne-apoi,
Ca El să vă călăuzească
Și-n voi are să locuiască.
N-am să vă las orfani, pe voi,
Ci am să Mă întorc ‘napoi.
Puțin timp va mai fi trecut,
Iar Eu nu voi mai fi văzut,
De lume, doar voi veți putea,
Atuncea, a Mă mai vedea.
Cum Eu trăiesc, și voi – să știți –
Asemeni, că o să trăiți.
În acea zi, veți ști apoi,
Că Eu, în Tatăl sunt, iar voi,
Sunteți în Mine, și că Eu,
În voi, sunt și voi fi mereu.