Ioan 14
14
Îmbărbătarea ucenicilor
1„Să fiți tari, să nu vă lăsați,
În inimi, a fi tulburați!
Aveți credință-n Dumnezeu
2Și-n Mine! Căci, la Tatăl Meu,
Multe locașuri se găsesc.
Eu vreau ca să vă pregătesc
Un loc – de-aceea voi fi dus;
Așa de n-ar fi, v-aș fi spus.
3După ce-am să vă pregătesc
Locul, Mă-ntorc, căci Eu voiesc,
Cu Mine-acolo, să vă iau,
Să fiți, unde Eu am să stau.
4Voi știți unde am a Mă duce
Și calea ce-ntr-acolo duce.”
5„Doamne”, I-a zis Toma, „nu știm
Unde Te duci; cum să găsim
Calea-ntr-acolo?” Dar, Iisus
6L-a privit blând și-apoi a spus,
Pe înțelesul lor, pe față:
„Cale și adevăr și viață,
Sunt Eu! Și nimenea nu vine,
La Tatăl Meu, decât prin Mine!
7Pe Mine, de M-ați fi știut,
Pe Tatăl L-ați fi cunoscut;
De-acum, Îl veți cunoaște dar,
Pe Tatăl, și L-ați văzut chiar!”
8Filip a zis: „Doamne, ne-arată –
Căci ni-e de-ajuns – pe al Tău Tată!”
9„De-atâta vreme sunt aici,
Și nici voi, ai mei ucenici” –
Le-a zis El – „nu M-ați cunoscut?
Cel ce Mă vede, L-a văzut
Pe Tatăl. Cum zici, „Ne arată,
Acuma dar, pe al Tău Tată”?
10Eu sunt în Tatăl, El e-n Mine –
A crede-așa ceva, nu-ți vine?
Cuvintele ce le-am spus Eu,
Nu-s de la Mine; Tatăl Meu
Care, în Mine, locuiește,
Lucrările-Și înfăptuiește.
11Să credeți că-n Tatăl sunt Eu,
Și-n Mine este Tatăl Meu!
Pentru lucrările aceste
Măcar, credeți că așa este!
12Adevărat spun, cel ce crede
În Mine, tot ceea ce vede
Că Eu, aicea, am făcut –
Lucrările ce le-ați văzut –
Și el putea-va să le facă.
V-am spus în ce fel: numai dacă
Va crede-n Mine. Va putea,
Lucrări mai mari ca acestea,
Să facă el; pentru că Eu
Am să Mă duc la Tatăl Meu
13Și astfel, orișice veți cere,
În al Meu Nume, am putere
Să fac a fi înfăptuit,
Pentru ca Tatăl, proslăvit,
Să fie-n Fiul Său, mereu.
14Când cereți în Numele Meu,
Ceva, încredințați să fiți,
Că face-voi ca să primiți.”
Păzirea poruncilor
15„De Mă iubiți cu-adevărat,
Poruncile ce vi le-am dat,
Cu strășnicie, le păziți!
16Îl rog pe Tatăl, să primiți
Un alt Mângâietor, să fie
Cu voi, în lume, pe vecie.”
(„Mângâietorul”, în grecește,
Prin „Paraclet” se tălmăcește;
La fel, și prin „apărător”,
Dar înseamnă și „ajutor”.)
17Mângâietoru-acest, anume,
E Duh de adevăr. De lume,
Nu e primit, căci nevăzut
Îi este și necunoscut.
Îl veți cunoaște numai voi,
Pentru că va rămâne-apoi,
Ca El să vă călăuzească
Și-n voi are să locuiască.
18N-am să vă las orfani, pe voi,
Ci am să Mă întorc ‘napoi.
19Puțin timp va mai fi trecut,
Iar Eu nu voi mai fi văzut,
De lume, doar voi veți putea,
Atuncea, a Mă mai vedea.
Cum Eu trăiesc, și voi – să știți –
Asemeni, că o să trăiți.
20În acea zi, veți ști apoi,
Că Eu, în Tatăl sunt, iar voi,
Sunteți în Mine, și că Eu,
În voi, sunt și voi fi mereu.
21Acela care Mă iubește,
Poruncile, Mi le păzește.
Acel, de care-s iubit Eu,
Iubit va fi, de Tatăl Meu,
Iar Eu îl voi iubi pe-acel
Și-am să Mă las văzut de El.”
22Iuda – nu cel ce s-a numit
Iscarioteanul – a venit,
În față, și-a zis: „Cum asta?
Cum Doamne, Te vei arăta
Nouă, și nu lumii?” Iisus,
23Lui Iuda, drept răspuns, i-a spus:
„Cineva, dacă Mă iubește,
Cuvintele, Mi le păzește
Și astfel, el va fi iubit,
De al Meu Tată. Negreșit,
Atunci, la el, vom merge Noi,
Să locuim cu el apoi.
24Acel care nu Mă iubește,
Cuvintele, nu Îmi păzește.
Cuvântul care-l auziți,
Nu e al Meu – așa să știți –
Ci este – precum am mai zis –
Al celui care M-a trimis.
25V-am spus acestea, cât mai sânt,
Cu voi, aici. Dar, Duhul Sfânt,
26Acel Mângâietor, pe care,
Tatăl Îl va trimite, are
A vă-nvăța tot și, mereu,
Va aminti de ce-am spus Eu.
27Eu vă dau, vouă, pacea Mea –
N-o dau cum lumea ști s-o dea.
În inimi, nu vă tulburați,
Și nici să nu vă-nspăimântați.
28V-am spus că plec, însă, apoi,
Mă voi întoarce iar, la voi.
De-n adevăr M-ați fi iubit,
Atunci când v-am mărturisit
Că „Merg la Tatăl”, imediat,
Cu toții v-ați fi bucurat,
Căci – decât Mine – Tatăl Meu
Este mai mare. Acum, Eu
29V-am spus aceste lucruri toate,
‘Nainte de-a fi întâmplate,
Ca voi, atunci când le vedeți
Că se întâmplă, să credeți.
30N-am, multe, să vă mai vorbesc.
Curând, am să vă părăsesc.
Stăpânitorul lumii vine,
Însă, nimic n-are, cu Mine;
31Dar vine ca să dovedesc,
Lumii întregi, că Îl iubesc,
Pe Tatăl și sunt pregătit
Să fac precum Mi-a poruncit.
Acum, haideți să ne sculăm
Și, din acest loc, să plecăm!”
Selectat acum:
Ioan 14: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
Ioan 14
14
Îmbărbătarea ucenicilor
1„Să fiți tari, să nu vă lăsați,
În inimi, a fi tulburați!
Aveți credință-n Dumnezeu
2Și-n Mine! Căci, la Tatăl Meu,
Multe locașuri se găsesc.
Eu vreau ca să vă pregătesc
Un loc – de-aceea voi fi dus;
Așa de n-ar fi, v-aș fi spus.
3După ce-am să vă pregătesc
Locul, Mă-ntorc, căci Eu voiesc,
Cu Mine-acolo, să vă iau,
Să fiți, unde Eu am să stau.
4Voi știți unde am a Mă duce
Și calea ce-ntr-acolo duce.”
5„Doamne”, I-a zis Toma, „nu știm
Unde Te duci; cum să găsim
Calea-ntr-acolo?” Dar, Iisus
6L-a privit blând și-apoi a spus,
Pe înțelesul lor, pe față:
„Cale și adevăr și viață,
Sunt Eu! Și nimenea nu vine,
La Tatăl Meu, decât prin Mine!
7Pe Mine, de M-ați fi știut,
Pe Tatăl L-ați fi cunoscut;
De-acum, Îl veți cunoaște dar,
Pe Tatăl, și L-ați văzut chiar!”
8Filip a zis: „Doamne, ne-arată –
Căci ni-e de-ajuns – pe al Tău Tată!”
9„De-atâta vreme sunt aici,
Și nici voi, ai mei ucenici” –
Le-a zis El – „nu M-ați cunoscut?
Cel ce Mă vede, L-a văzut
Pe Tatăl. Cum zici, „Ne arată,
Acuma dar, pe al Tău Tată”?
10Eu sunt în Tatăl, El e-n Mine –
A crede-așa ceva, nu-ți vine?
Cuvintele ce le-am spus Eu,
Nu-s de la Mine; Tatăl Meu
Care, în Mine, locuiește,
Lucrările-Și înfăptuiește.
11Să credeți că-n Tatăl sunt Eu,
Și-n Mine este Tatăl Meu!
Pentru lucrările aceste
Măcar, credeți că așa este!
12Adevărat spun, cel ce crede
În Mine, tot ceea ce vede
Că Eu, aicea, am făcut –
Lucrările ce le-ați văzut –
Și el putea-va să le facă.
V-am spus în ce fel: numai dacă
Va crede-n Mine. Va putea,
Lucrări mai mari ca acestea,
Să facă el; pentru că Eu
Am să Mă duc la Tatăl Meu
13Și astfel, orișice veți cere,
În al Meu Nume, am putere
Să fac a fi înfăptuit,
Pentru ca Tatăl, proslăvit,
Să fie-n Fiul Său, mereu.
14Când cereți în Numele Meu,
Ceva, încredințați să fiți,
Că face-voi ca să primiți.”
Păzirea poruncilor
15„De Mă iubiți cu-adevărat,
Poruncile ce vi le-am dat,
Cu strășnicie, le păziți!
16Îl rog pe Tatăl, să primiți
Un alt Mângâietor, să fie
Cu voi, în lume, pe vecie.”
(„Mângâietorul”, în grecește,
Prin „Paraclet” se tălmăcește;
La fel, și prin „apărător”,
Dar înseamnă și „ajutor”.)
17Mângâietoru-acest, anume,
E Duh de adevăr. De lume,
Nu e primit, căci nevăzut
Îi este și necunoscut.
Îl veți cunoaște numai voi,
Pentru că va rămâne-apoi,
Ca El să vă călăuzească
Și-n voi are să locuiască.
18N-am să vă las orfani, pe voi,
Ci am să Mă întorc ‘napoi.
19Puțin timp va mai fi trecut,
Iar Eu nu voi mai fi văzut,
De lume, doar voi veți putea,
Atuncea, a Mă mai vedea.
Cum Eu trăiesc, și voi – să știți –
Asemeni, că o să trăiți.
20În acea zi, veți ști apoi,
Că Eu, în Tatăl sunt, iar voi,
Sunteți în Mine, și că Eu,
În voi, sunt și voi fi mereu.
21Acela care Mă iubește,
Poruncile, Mi le păzește.
Acel, de care-s iubit Eu,
Iubit va fi, de Tatăl Meu,
Iar Eu îl voi iubi pe-acel
Și-am să Mă las văzut de El.”
22Iuda – nu cel ce s-a numit
Iscarioteanul – a venit,
În față, și-a zis: „Cum asta?
Cum Doamne, Te vei arăta
Nouă, și nu lumii?” Iisus,
23Lui Iuda, drept răspuns, i-a spus:
„Cineva, dacă Mă iubește,
Cuvintele, Mi le păzește
Și astfel, el va fi iubit,
De al Meu Tată. Negreșit,
Atunci, la el, vom merge Noi,
Să locuim cu el apoi.
24Acel care nu Mă iubește,
Cuvintele, nu Îmi păzește.
Cuvântul care-l auziți,
Nu e al Meu – așa să știți –
Ci este – precum am mai zis –
Al celui care M-a trimis.
25V-am spus acestea, cât mai sânt,
Cu voi, aici. Dar, Duhul Sfânt,
26Acel Mângâietor, pe care,
Tatăl Îl va trimite, are
A vă-nvăța tot și, mereu,
Va aminti de ce-am spus Eu.
27Eu vă dau, vouă, pacea Mea –
N-o dau cum lumea ști s-o dea.
În inimi, nu vă tulburați,
Și nici să nu vă-nspăimântați.
28V-am spus că plec, însă, apoi,
Mă voi întoarce iar, la voi.
De-n adevăr M-ați fi iubit,
Atunci când v-am mărturisit
Că „Merg la Tatăl”, imediat,
Cu toții v-ați fi bucurat,
Căci – decât Mine – Tatăl Meu
Este mai mare. Acum, Eu
29V-am spus aceste lucruri toate,
‘Nainte de-a fi întâmplate,
Ca voi, atunci când le vedeți
Că se întâmplă, să credeți.
30N-am, multe, să vă mai vorbesc.
Curând, am să vă părăsesc.
Stăpânitorul lumii vine,
Însă, nimic n-are, cu Mine;
31Dar vine ca să dovedesc,
Lumii întregi, că Îl iubesc,
Pe Tatăl și sunt pregătit
Să fac precum Mi-a poruncit.
Acum, haideți să ne sculăm
Și, din acest loc, să plecăm!”
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca