„De-aceste lucruri, v-am vorbit,
Ca un prilej de poticnit –
Sau de cădere – nu cumva,
Să fie, pentru voi, cândva.
Din sinagogi, fără vreo vină
Veți fi goniți; ba o să vină
Vremea, când crede-va oricine,
Că dacă vă ucide-i bine,
Că el, o slujbă, a adus,
Lui Dumnezeu, când v-a răpus.
Se vor purta, astfel, cu voi,
Căci nu Ne-au cunoscut, pe Noi –
Nici pe-al Meu Tată, nici pe Mine.
V-am spus tot, ca atunci, când vine
Ceasul, ca să se împlinească,
Acestea să vă amintească,
De toate câte v-am vorbit.
Totul nu v-am destăinuit,
De la-nceput, pentru că Eu
Eram, atunci, cu voi, mereu.”
„Acum, Mă duc, precum v-am zis,
La Cel ce-n lume M-a trimis;
Și nimeni nu M-a întrebat:
„Unde Te duci?” V-am arătat,
Aceste lucruri, și-am văzut
Că, întristarea v-a umplut.
Vă spun, că pentru voi, mai bine,
Este să plec, căci atunci vine
Mângâietorul. Dacă Eu
Nu voi pleca la Tatăl Meu,
Mângâietorul pomenit
Nu o să vină. Negreșit,
Eu plec din lume, dar apoi,
Degrabă, Îl trimit la voi.
Atunci când El are să vină,
Va dovedi, a lumii vină,
Făcând, la păcat, referire,
Precum și la neprihănire,
Iar, mai apoi, la judecată.
Referitor la păcat, iată:
Nu crede-n Mine, nicidecum.
Despre neprihănire-acum:
La Tatăl Meu, Eu pleca-voi
Și nu Mă veți mai vedea voi.
Referitor la judecată:
Acel ce peste lumea toată
Este stăpân, e judecat.
De nu v-ar fi greu de purtat,
V-aș spune multe. Dar când vine
Mângâietorul, de la Mine –
Duhul Acel de adevăr –
Vă va conduce-ntr-adevăr;
El, de la El, n-o să vorbească,
Ci o să vă destăinuiască
Lucrări, de El doar, auzite.
Astfel, vă sunt descoperite
Lucrări fără asemănare –
Adică cele viitoare.
El are să Mă proslăvească,
Pentru că o să folosească
Din ce-i al Meu și, pentru voi,
El va descoperi, apoi.
Ce are Tatăl, este-al Meu:
Tocmai de-aceea, am zis Eu,
Că ia din ce-i al Meu, și-apoi,
Descoperi-va, pentru voi.”