Iov 18
18
A doua cuvântare a lui Bildad
1Bildad, din Șuah, a urmat
La rând și-astfel a cuvântat:
2„Spune-mi dar, când vei înceta,
Cu toată vorbăria ta?
3Oare de ce, ne socotești
Drept dobitoci, și ne privești
De parcă vite-am fi cu toți?
4Dar te gândește, dacă poți:
Oare, pentru a ta mânie,
Pământul trebuie să fie
Pustiu, iar stâncile, cu toate,
Din locurile lor, mutate?
5Stinsă-i lumina celui rău,
Iar flacăra focului său
Nu are să mai strălucească.
6Bezna are să-i stăpânească
Cortul – lumina va muri,
Iar candelei îi va pieri
Sclipirea blândă-a focului,
Ce pâlpâia de-asupra lui.
7Ai săi pași mari vor fi strâmtați
Și foarte mult îngreunați;
Degeaba se împotrivește,
Pentru că tot se prăbușește.
8Calcă pe ochiuri de rețea
Și peste laț, asemenea.
9În cursă – de călăi – e prins,
Iar lațul peste el și-a-ntins
10Puterea. Pentru a îl prinde,
Capcana ce i se întinde
Ascunsă este, în pământ;
Doar prinzători, în cale-i, sânt.
11Spaima, în suflet, i-a rămas
Și-l urmărește, pas cu pas.
12Foamea, puterile-i, sleiește
Și-alăturea de el pășește
Nenorocirea, pe cărare.
13Toate-ale sale mădulare,
Lăsate sunt în voia sorții,
Iar cel dintâi născut al morții,
Le va mânca; și o să vie
14O vreme, când are să fie
Răpit din cortul său, în care
Crezuse că adăpost are,
Și la-mpăratul spaimelor
Va fi târât. Locuitor,
15În cortul său, nu va avea
Dintre ai săi, pe nimenea,
Căci peste casa lui, turnată
16Va fi pucioasă. Jos, uscată
Are să-i fie rădăcina,
Iar sus, ramul ce-l dă tulpina,
Va fi tăiat. Chiar pomenirea
17Îi va pieri, și amintirea
Numelui său va să dispară
Din ulițe, când o să moară.
18Este împins, de la lumină,
În beznă. Pentru a sa vină,
Din lume, este izgonit
19Și nimeni nu l-a moștenit.
Iată că omului cel rău,
Sămânță, în poporul său,
Nu-i va rămâne. N-o să-i fie
Măcar o rămășiță vie,
Acolo unde-a locuit.
20Neamuri care vor fi venit
În urmă-i, vor cădea-n uimire
Când vor vedea a lui pierire –
Iar cel cu care-a viețuit,
De groază, fi-va cotropit.
21Iată ce soartă au, mereu,
Cei ce nu știu de Dumnezeu.”
Selectat acum:
Iov 18: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
Iov 18
18
A doua cuvântare a lui Bildad
1Bildad, din Șuah, a urmat
La rând și-astfel a cuvântat:
2„Spune-mi dar, când vei înceta,
Cu toată vorbăria ta?
3Oare de ce, ne socotești
Drept dobitoci, și ne privești
De parcă vite-am fi cu toți?
4Dar te gândește, dacă poți:
Oare, pentru a ta mânie,
Pământul trebuie să fie
Pustiu, iar stâncile, cu toate,
Din locurile lor, mutate?
5Stinsă-i lumina celui rău,
Iar flacăra focului său
Nu are să mai strălucească.
6Bezna are să-i stăpânească
Cortul – lumina va muri,
Iar candelei îi va pieri
Sclipirea blândă-a focului,
Ce pâlpâia de-asupra lui.
7Ai săi pași mari vor fi strâmtați
Și foarte mult îngreunați;
Degeaba se împotrivește,
Pentru că tot se prăbușește.
8Calcă pe ochiuri de rețea
Și peste laț, asemenea.
9În cursă – de călăi – e prins,
Iar lațul peste el și-a-ntins
10Puterea. Pentru a îl prinde,
Capcana ce i se întinde
Ascunsă este, în pământ;
Doar prinzători, în cale-i, sânt.
11Spaima, în suflet, i-a rămas
Și-l urmărește, pas cu pas.
12Foamea, puterile-i, sleiește
Și-alăturea de el pășește
Nenorocirea, pe cărare.
13Toate-ale sale mădulare,
Lăsate sunt în voia sorții,
Iar cel dintâi născut al morții,
Le va mânca; și o să vie
14O vreme, când are să fie
Răpit din cortul său, în care
Crezuse că adăpost are,
Și la-mpăratul spaimelor
Va fi târât. Locuitor,
15În cortul său, nu va avea
Dintre ai săi, pe nimenea,
Căci peste casa lui, turnată
16Va fi pucioasă. Jos, uscată
Are să-i fie rădăcina,
Iar sus, ramul ce-l dă tulpina,
Va fi tăiat. Chiar pomenirea
17Îi va pieri, și amintirea
Numelui său va să dispară
Din ulițe, când o să moară.
18Este împins, de la lumină,
În beznă. Pentru a sa vină,
Din lume, este izgonit
19Și nimeni nu l-a moștenit.
Iată că omului cel rău,
Sămânță, în poporul său,
Nu-i va rămâne. N-o să-i fie
Măcar o rămășiță vie,
Acolo unde-a locuit.
20Neamuri care vor fi venit
În urmă-i, vor cădea-n uimire
Când vor vedea a lui pierire –
Iar cel cu care-a viețuit,
De groază, fi-va cotropit.
21Iată ce soartă au, mereu,
Cei ce nu știu de Dumnezeu.”
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca