Iona 3
3
1Cuvântul Domnului, venit
A doua oară, i-a vorbit
Lui Iona al lui Amitai:
2„Iată ce-ndatorire ai:
Te pregătește de plecare!
Mergi în cetatea ‘ceea mare –
De la Ninive – să vestești
Ce îți voi da Eu să vorbești!”
3Și Iona n-a mai stat: s-a dus
Pân’ la Ninive, cum i-a spus
Cuvântul. Târgul era mare –
Trei zile de cutreierare.
4Iona-n cetate a intrat,
Cale de-o zi, și a strigat:
„Zile doar patruzeci mai sânt
Și va fi șters de pe pământ
Orașul de răufăcători!”
5Atunci, ai săi locuitori
Crezut-au ce s-a prorocit
Despre Ninive; au vestit
Un post și-apoi s-au îmbrăcat
Cu toți, în saci. Când la-mpărat –
6La cel care a stăpânit
Acel oraș – s-a auzit
Spusa lui Iona, că nu-i șagă
Acesta a-nțeles și-ngrabă,
De pe-al său tron s-a ridicat;
Cu sac, mantia și-a schimbat
Și în cenușă a șezut.
7După ce aste le-a făcut,
Supușilor le-a poruncit:
„Oameni și vite negreșit –
Cu toate turmele de oi
Și cu cirezile de boi –
De-acuma nu vor mai putea
Nici să mănânce, nici să bea,
8Ci toți, cu saci, să se-nvelească!
Rele, să nu mai săvârșească!
Din căile de rătăcire,
Din faptele de asuprire –
De care-au mâinile pătate –
Să se întoarcă! Atunci, poate
9Că se îndură Dumnezeu.
Se va căii, și ceasul greu –
De noi – îl va îndepărta
Și poate că ne va ierta.
Astfel, mânia Lui aprinsă,
Nădăjduim că va fi stinsă,
Sub al ei val să nu pierim,
Ci viața să ne-o izbăvim!”
10Domnul, din ceruri, a văzut
Tot ce făceau și I-a părut
Rău că voia să-i nimicească.
A hotărât să-i izbăvească
De răul ce l-a plănuit.
A Lui iertare-au dobândit
Cetatea și cu toți acei
Ce-au fost locuitorii ei.
Selectat acum:
Iona 3: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
Iona 3
3
1Cuvântul Domnului, venit
A doua oară, i-a vorbit
Lui Iona al lui Amitai:
2„Iată ce-ndatorire ai:
Te pregătește de plecare!
Mergi în cetatea ‘ceea mare –
De la Ninive – să vestești
Ce îți voi da Eu să vorbești!”
3Și Iona n-a mai stat: s-a dus
Pân’ la Ninive, cum i-a spus
Cuvântul. Târgul era mare –
Trei zile de cutreierare.
4Iona-n cetate a intrat,
Cale de-o zi, și a strigat:
„Zile doar patruzeci mai sânt
Și va fi șters de pe pământ
Orașul de răufăcători!”
5Atunci, ai săi locuitori
Crezut-au ce s-a prorocit
Despre Ninive; au vestit
Un post și-apoi s-au îmbrăcat
Cu toți, în saci. Când la-mpărat –
6La cel care a stăpânit
Acel oraș – s-a auzit
Spusa lui Iona, că nu-i șagă
Acesta a-nțeles și-ngrabă,
De pe-al său tron s-a ridicat;
Cu sac, mantia și-a schimbat
Și în cenușă a șezut.
7După ce aste le-a făcut,
Supușilor le-a poruncit:
„Oameni și vite negreșit –
Cu toate turmele de oi
Și cu cirezile de boi –
De-acuma nu vor mai putea
Nici să mănânce, nici să bea,
8Ci toți, cu saci, să se-nvelească!
Rele, să nu mai săvârșească!
Din căile de rătăcire,
Din faptele de asuprire –
De care-au mâinile pătate –
Să se întoarcă! Atunci, poate
9Că se îndură Dumnezeu.
Se va căii, și ceasul greu –
De noi – îl va îndepărta
Și poate că ne va ierta.
Astfel, mânia Lui aprinsă,
Nădăjduim că va fi stinsă,
Sub al ei val să nu pierim,
Ci viața să ne-o izbăvim!”
10Domnul, din ceruri, a văzut
Tot ce făceau și I-a părut
Rău că voia să-i nimicească.
A hotărât să-i izbăvească
De răul ce l-a plănuit.
A Lui iertare-au dobândit
Cetatea și cu toți acei
Ce-au fost locuitorii ei.
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca