După ce Moise a murit,
Cu Iosua, Domnu-a vorbit –
Cu al lui Moise slujitor,
Cari fost-a al lui Nun fecior:
„Robul Meu Moise-i mort acum.
Scoală și gata fii, de drum.
Strânge poporul, iar apoi,
Peste Iordan veți trece voi,
În țara pe cari, astăzi, vreau,
Lui Israel, ca să i-o dau.
Pe orice loc o să călcați
Cu talpa, o să-l căpătați,
Din partea Mea, precum – mereu –
I-am spus lui Moise, robul Meu.
Ținutul vostru o să fie
De la Liban, de la pustie,
Până la râul Eufrat.
Pe-al său cuprins, va fi aflat
Și al Hetiților ținut.
El se va-ntinde, ne-ntrerupt,
Și o să fie-n asfințit,
De malul mării, mărginit.
Nimenea, împotriva ta,
Cât vei trăi, nu îți va sta.
Cu tine, am să fiu mereu,
Precum cu Moise fost-am Eu.
N-am să te las, căci am de gând
Să nu te părăsesc, nicicând.
Te-mbărbătează, te-ntărește,
Căci tu ești cel cari trebuiește
Ca să îi dea, ăstui popor,
Țara pe cari, părinților,
Eu le-am jurat, de mult, odată,
Că are să le fie dată.
Fii tare! Te îmbărbătează
Și cu credință doar, lucrează
În legea ce v-am dat-o Eu,
Acum, prin Moise, robul Meu.
Mereu, la ea, vei cugeta:
Spre dreapta sau spre stânga ta
Să nu te-abați, căci reușești
În tot ceea ce-nfăptuiești.
La cartea legii, să veghezi:
Din gură, să n-o-ndepărtezi
Cătând să faci tot ce s-a scris,
Tot ceea ce, prin ea, v-am zis.
Atunci vedea-vei că se poate,
Izbândă, să primești în toate,
Și astfel doar, ai să poți spune
Că ai lucrat cu-nțelepciune.
Oare nu Eu ți-am poruncit:
„Tare să fii, necontenit,
Și-mbărbătează-te mereu!”?
Nu te-ngrozi, căci Dumnezeu,
Neîncetat, te însoțește
Și-n tot ce faci, te sprijinește.”