Iosua 23
23
Adunarea lui Israel. Sfaturile lui Iosua
1Trecuse multă vreme-n zbor,
De când, peste al Său popor,
Domnul, odihnă, a lăsat.
Cu pace l-a înconjurat,
Scăpându-l de vrăjmașii care,
În jur, erau în număr mare.
Înaintat, pe-al vieții drum,
Ajunse Iosua de-acum.
Timpul, în zbor, nu-l ocolise
Și astfel, el îmbătrânise.
2Atunci, la sine, a chemat,
Poporul. Când s-au adunat
Cu toți – bătrâni, judecători,
Ai oștilor conducători,
Precum și toți aceia cari,
În Israel, erau mai mari –
În felu-acesta, le-a vorbit:
„Iată, eu am îmbătrânit,
3Dar voi, cu toții, ați văzut
Ceea ce Domnul le-a făcut,
Mereu, dușmanilor pe care
A noastră seminție-i are.
Convins sunt că pricepeți voi,
Că a luptat El, pentru noi.
4Știți că v-am dat în stăpânire –
Prin sorți – a voastră moștenire,
Ca fiecare seminție
Să capete câte-o moșie.
Stăpâne-s ale voastre case,
Peste popoarele rămase
În țara voastră, începând
De la Iordan și ajungând
Până la mare-n asfințit.
5Dar Domnul vostru, negreșit,
O să le izgonească-apoi,
Ca țara s-o stăpâniți voi.
6Puterea să vi-o încordați
Și ne-ncetat să căutați
Să împliniți tot ce s-a zis
Și-n lege, Moise-apoi a scris.
Să nu v-abateți dragii mei,
La stânga, sau la dreapta ei.
7Cu neamurile care sânt,
Acuma, pe al vost’ pământ,
Nicicând să nu v-amestecați.
De-asemenea, să căutați
Să nu rostiți nume pe care
Vreun dumnezeu de-al lor îl are.
Ăști dumnezei ce-n țară sânt,
Nu-i folosiți în jurământ.
Să nu-i slujiți, să nu-ncercați,
În fața lor, să vă-nchinați.
8Voi alipiți-vă, mereu,
De-al vostru Domn și Dumnezeu,
Așa precum eu am văzut
Că până astăzi ați făcut.
9Voi ați văzut că neamuri cari
Erau puternice și mari,
Ajuns-au a fi izgonite
Din față-vă, și nimicite,
De către Domnul. Nimenea,
Să vă înfrunte, nu putea.
10Un om de-al vost’ putea să ție
Piept, și să urmărească-o mie
Dintre vrăjmași, căci Dumnezeu
Luptat-a pentru voi, mereu.
11La al vost’ suflet să vegheați
Și-aminte, ne-ncetat, luați
La el, ca astfel, voi, mereu,
Să Îl iubiți, pe Dumnezeu.
12Dacă de El vă depărtați
Și dacă vă apropiați
De neamurile care sânt
Aflate pe al vost’ pământ,
Dacă cu ele vă uniți
Căsătorindu-vă, să știți
13Că Domnul n-o să mai voiască,
Din țară, să îi izgonească.
Cursă și laț, ele-au să fie,
Pentru a voastră seminție,
Un bici – în coaste, pentru voi –
Și spini în ochii voștri-apoi.
Atunci, încredințați să fiți
Că voi aveți ca să pieriți
Din astă țară minunată
Care v-a fost, de Domnul, dată.
14Atenți să mă priviți acum:
Iată-mă, gata sunt de drum.
Pe el – ca tot ce-i pământesc –
Sunt pregătit ca să pășesc.
Din inimile voastre, voi –
Din sufletul vostru apoi –
Să recunoașteți, într-un glas,
Cum că nimic nu a rămas –
Din vorbele ce le-a rostit
Al vostru Domn – neîmplinit.
De-aceea, astăzi, pot a spune
Că toate vorbele Lui bune
S-au împlinit, față de voi.
15Dar tot așa, vă spun apoi,
Că după cum s-au împlinit
Vorbele bune, negreșit,
Să știți că și vorbele rele
Pot împlinite-a fi și ele.
Dacă pe Domnu-l părăsiți,
Atunci încredințați să fiți
Că vorba rea se împlinește,
Iar Dumnezeu vă nimicește
Din astă țară minunată,
Care, de El, vă este dată.
16Atunci când legământul dat,
De-al vostru Domn, va fi călcat,
Când veți sluji alți dumnezei
Și vă veți închina la ei,
Fiți siguri că are să vie,
Din cer, a Domnului mânie,
Asupra voastră, și-o să fiți –
Din astă țară – nimiciți.”
Selectat acum:
Iosua 23: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
Iosua 23
23
Adunarea lui Israel. Sfaturile lui Iosua
1Trecuse multă vreme-n zbor,
De când, peste al Său popor,
Domnul, odihnă, a lăsat.
Cu pace l-a înconjurat,
Scăpându-l de vrăjmașii care,
În jur, erau în număr mare.
Înaintat, pe-al vieții drum,
Ajunse Iosua de-acum.
Timpul, în zbor, nu-l ocolise
Și astfel, el îmbătrânise.
2Atunci, la sine, a chemat,
Poporul. Când s-au adunat
Cu toți – bătrâni, judecători,
Ai oștilor conducători,
Precum și toți aceia cari,
În Israel, erau mai mari –
În felu-acesta, le-a vorbit:
„Iată, eu am îmbătrânit,
3Dar voi, cu toții, ați văzut
Ceea ce Domnul le-a făcut,
Mereu, dușmanilor pe care
A noastră seminție-i are.
Convins sunt că pricepeți voi,
Că a luptat El, pentru noi.
4Știți că v-am dat în stăpânire –
Prin sorți – a voastră moștenire,
Ca fiecare seminție
Să capete câte-o moșie.
Stăpâne-s ale voastre case,
Peste popoarele rămase
În țara voastră, începând
De la Iordan și ajungând
Până la mare-n asfințit.
5Dar Domnul vostru, negreșit,
O să le izgonească-apoi,
Ca țara s-o stăpâniți voi.
6Puterea să vi-o încordați
Și ne-ncetat să căutați
Să împliniți tot ce s-a zis
Și-n lege, Moise-apoi a scris.
Să nu v-abateți dragii mei,
La stânga, sau la dreapta ei.
7Cu neamurile care sânt,
Acuma, pe al vost’ pământ,
Nicicând să nu v-amestecați.
De-asemenea, să căutați
Să nu rostiți nume pe care
Vreun dumnezeu de-al lor îl are.
Ăști dumnezei ce-n țară sânt,
Nu-i folosiți în jurământ.
Să nu-i slujiți, să nu-ncercați,
În fața lor, să vă-nchinați.
8Voi alipiți-vă, mereu,
De-al vostru Domn și Dumnezeu,
Așa precum eu am văzut
Că până astăzi ați făcut.
9Voi ați văzut că neamuri cari
Erau puternice și mari,
Ajuns-au a fi izgonite
Din față-vă, și nimicite,
De către Domnul. Nimenea,
Să vă înfrunte, nu putea.
10Un om de-al vost’ putea să ție
Piept, și să urmărească-o mie
Dintre vrăjmași, căci Dumnezeu
Luptat-a pentru voi, mereu.
11La al vost’ suflet să vegheați
Și-aminte, ne-ncetat, luați
La el, ca astfel, voi, mereu,
Să Îl iubiți, pe Dumnezeu.
12Dacă de El vă depărtați
Și dacă vă apropiați
De neamurile care sânt
Aflate pe al vost’ pământ,
Dacă cu ele vă uniți
Căsătorindu-vă, să știți
13Că Domnul n-o să mai voiască,
Din țară, să îi izgonească.
Cursă și laț, ele-au să fie,
Pentru a voastră seminție,
Un bici – în coaste, pentru voi –
Și spini în ochii voștri-apoi.
Atunci, încredințați să fiți
Că voi aveți ca să pieriți
Din astă țară minunată
Care v-a fost, de Domnul, dată.
14Atenți să mă priviți acum:
Iată-mă, gata sunt de drum.
Pe el – ca tot ce-i pământesc –
Sunt pregătit ca să pășesc.
Din inimile voastre, voi –
Din sufletul vostru apoi –
Să recunoașteți, într-un glas,
Cum că nimic nu a rămas –
Din vorbele ce le-a rostit
Al vostru Domn – neîmplinit.
De-aceea, astăzi, pot a spune
Că toate vorbele Lui bune
S-au împlinit, față de voi.
15Dar tot așa, vă spun apoi,
Că după cum s-au împlinit
Vorbele bune, negreșit,
Să știți că și vorbele rele
Pot împlinite-a fi și ele.
Dacă pe Domnu-l părăsiți,
Atunci încredințați să fiți
Că vorba rea se împlinește,
Iar Dumnezeu vă nimicește
Din astă țară minunată,
Care, de El, vă este dată.
16Atunci când legământul dat,
De-al vostru Domn, va fi călcat,
Când veți sluji alți dumnezei
Și vă veți închina la ei,
Fiți siguri că are să vie,
Din cer, a Domnului mânie,
Asupra voastră, și-o să fiți –
Din astă țară – nimiciți.”
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca