Iosua 3
3
Trecerea Iordanului
1Iosua s-a trezit în zori;
Cu ai lui Israel feciori,
De la Sitim, el a pornit
Și la Iordan doar, s-a oprit,
Unde, popas, ei au făcut,
Până când noaptea a trecut.
2Au stat trei zile-n locu-acel,
Și-apoi, capii lui Israel,
Prin tabără, au colindat
3Și la popor porunci i-au dat:
„Când va porni, din locul lui,
Chivotul legământului
Purtat de preoții Leviți,
În urma lui, voi să porniți.
4Între chivot și-ntre voi toți,
Să fie două mii de coți.
Mai mult, să nu v-apropiați
Ci la distanță vă păstrați.
El vă va arăta apoi,
Drumul pe cari veți merge voi.
Să îl urmați, neabătut
Căci pe ăst drum, n-ați mai trecut.”
5Iosua a vorbit apoi,
Poporului: „Eu vreau ca voi,
Cu toți, acum să vă sfințiți,
Pentru că mâine-o să priviți
Lucrările nemaivăzute
Cari pentru voi vor fi făcute,
De către Dumnezeu.” Apoi,
6Și-a-ntors privirea înapoi,
Spre preoții poporului:
„Chivotul legământului,
Să-l ridicați” – le spuse el –
„Și-n urmă-ntregul Israel
Să vină după voi, de-ndat’!”
Preoți-atunci au ridicat
Chivotul legământului.
Întreg poporu-n urma lui
S-a rânduit și l-a urmat.
7Domnul, îndată, l-a chemat,
Pe Iosua și i-a vorbit:
„De azi, încep Eu, negreșit,
Să te înalț, să vadă bine
Poporul tot, că sunt cu tine,
Așa precum am fost mereu,
Pe lângă Moise, robul Meu.
8La preoți, să le dai porunci
Și să le spui astfel: „Atunci
Când cu chivotul Domnului,
La marginea Iordanului
O să ajungeți, să intrați
În apa lui. În ea să stați
Până, porunci, o să primiți
Că este voie să ieșiți.”
9Copiilor lui Israel,
Le-a mai zis Iosua, astfel:
„Veniți și vă apropiați,
Ca să puteți să ascultați
Cuvintele lui Dumnezeu.
10O să cunoașteți că, mereu,
Domnul Cel Viu este cu noi
Și că va izgoni apoi,
Din fața voastră, pe Hetiți,
Pe Canaaniți și pe Heviți,
Tot neamul Fereziților,
Precum și-al Ghirgasiților,
Întreg poporul Amorit
Și întreg neamul Iebusit.
11Iată chivotul Domnului –
Al Domnului pământului –
În față-vă o să pornească
Și în Iordan o să se-oprească.
Priviți-l, căci acum va trece.
12Bărbați, alegeți, doisprezece,
Căci câte unul vreau să fie,
Din fiecare seminție.
13Când preoții au să pătrundă,
Cu talpa, în a apei undă,
Purtând chivotul Domnului –
Al Domnului pământului –
Iordanul vă va face drum,
Prin albie. Veți vedea cum,
Apele lui învolburate,
În două, fi-vor despicate,
Iar apele de sus vor sta,
Grămadă, și vor aștepta.”
14Poporu-ndată a ieșit,
Din corturi și s-a pregătit
Să treacă prin Iordan. Atunci –
Cum Iosua a dat porunci –
Preoți-n frunte au pornit.
Poporu-n urmă a venit
Și-astfel, chivotul, l-au urmat.
15Când preoții și-au înmuiat
Talpa, în apele aflate,
Pe lângă maluri, revărsate –
La seceriș, râul Iordan
Se varsă-n fiecare an –
16Apele care au venit
De sus, pe dată s-au oprit.
Grămadă-apoi, s-au înălțat
Și-ncremenite ele-au stat,
Aflându-se la depărtare
Față de o cetate care,
„Adam”, atunci era chemată,
Fiind lângă Țartan, aflată;
Iar apele care erau
În jos și care se scurgeau
Udând mereu acea câmpie –
Care, așa precum se știe
De către toți – este chemată
Ca fiind drept „marea Sărată”,
S-au scurs de tot, de s-a uscat
Albia-n care s-au aflat.
Astfel, prin albia uscată,
Poporul a trecut îndată,
Punându-și corturile lui,
În fața Ierihonului.
17Toți preoții care-au cărat
Chivotul Domnului, au stat
În mijlocul Iordanului,
Ca pe uscat. Poporului,
I s-a permis în acest fel,
Să treacă peste râu-acel.
Selectat acum:
Iosua 3: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
Iosua 3
3
Trecerea Iordanului
1Iosua s-a trezit în zori;
Cu ai lui Israel feciori,
De la Sitim, el a pornit
Și la Iordan doar, s-a oprit,
Unde, popas, ei au făcut,
Până când noaptea a trecut.
2Au stat trei zile-n locu-acel,
Și-apoi, capii lui Israel,
Prin tabără, au colindat
3Și la popor porunci i-au dat:
„Când va porni, din locul lui,
Chivotul legământului
Purtat de preoții Leviți,
În urma lui, voi să porniți.
4Între chivot și-ntre voi toți,
Să fie două mii de coți.
Mai mult, să nu v-apropiați
Ci la distanță vă păstrați.
El vă va arăta apoi,
Drumul pe cari veți merge voi.
Să îl urmați, neabătut
Căci pe ăst drum, n-ați mai trecut.”
5Iosua a vorbit apoi,
Poporului: „Eu vreau ca voi,
Cu toți, acum să vă sfințiți,
Pentru că mâine-o să priviți
Lucrările nemaivăzute
Cari pentru voi vor fi făcute,
De către Dumnezeu.” Apoi,
6Și-a-ntors privirea înapoi,
Spre preoții poporului:
„Chivotul legământului,
Să-l ridicați” – le spuse el –
„Și-n urmă-ntregul Israel
Să vină după voi, de-ndat’!”
Preoți-atunci au ridicat
Chivotul legământului.
Întreg poporu-n urma lui
S-a rânduit și l-a urmat.
7Domnul, îndată, l-a chemat,
Pe Iosua și i-a vorbit:
„De azi, încep Eu, negreșit,
Să te înalț, să vadă bine
Poporul tot, că sunt cu tine,
Așa precum am fost mereu,
Pe lângă Moise, robul Meu.
8La preoți, să le dai porunci
Și să le spui astfel: „Atunci
Când cu chivotul Domnului,
La marginea Iordanului
O să ajungeți, să intrați
În apa lui. În ea să stați
Până, porunci, o să primiți
Că este voie să ieșiți.”
9Copiilor lui Israel,
Le-a mai zis Iosua, astfel:
„Veniți și vă apropiați,
Ca să puteți să ascultați
Cuvintele lui Dumnezeu.
10O să cunoașteți că, mereu,
Domnul Cel Viu este cu noi
Și că va izgoni apoi,
Din fața voastră, pe Hetiți,
Pe Canaaniți și pe Heviți,
Tot neamul Fereziților,
Precum și-al Ghirgasiților,
Întreg poporul Amorit
Și întreg neamul Iebusit.
11Iată chivotul Domnului –
Al Domnului pământului –
În față-vă o să pornească
Și în Iordan o să se-oprească.
Priviți-l, căci acum va trece.
12Bărbați, alegeți, doisprezece,
Căci câte unul vreau să fie,
Din fiecare seminție.
13Când preoții au să pătrundă,
Cu talpa, în a apei undă,
Purtând chivotul Domnului –
Al Domnului pământului –
Iordanul vă va face drum,
Prin albie. Veți vedea cum,
Apele lui învolburate,
În două, fi-vor despicate,
Iar apele de sus vor sta,
Grămadă, și vor aștepta.”
14Poporu-ndată a ieșit,
Din corturi și s-a pregătit
Să treacă prin Iordan. Atunci –
Cum Iosua a dat porunci –
Preoți-n frunte au pornit.
Poporu-n urmă a venit
Și-astfel, chivotul, l-au urmat.
15Când preoții și-au înmuiat
Talpa, în apele aflate,
Pe lângă maluri, revărsate –
La seceriș, râul Iordan
Se varsă-n fiecare an –
16Apele care au venit
De sus, pe dată s-au oprit.
Grămadă-apoi, s-au înălțat
Și-ncremenite ele-au stat,
Aflându-se la depărtare
Față de o cetate care,
„Adam”, atunci era chemată,
Fiind lângă Țartan, aflată;
Iar apele care erau
În jos și care se scurgeau
Udând mereu acea câmpie –
Care, așa precum se știe
De către toți – este chemată
Ca fiind drept „marea Sărată”,
S-au scurs de tot, de s-a uscat
Albia-n care s-au aflat.
Astfel, prin albia uscată,
Poporul a trecut îndată,
Punându-și corturile lui,
În fața Ierihonului.
17Toți preoții care-au cărat
Chivotul Domnului, au stat
În mijlocul Iordanului,
Ca pe uscat. Poporului,
I s-a permis în acest fel,
Să treacă peste râu-acel.
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca