Când Zaharia a primit
Duhul Cel Sfânt, a prorocit:
„Să fie binecuvântat
Al nostru Domn, neîncetat!
Și binecuvântat e Cel
Cari Domn îi e, lui Israel,
Pentru că și-a răscumpărat
Poporul, când l-a cercetat!
Ne-a ridicat o mântuire” –
Sau „corn”, grecește-n tălmăcire –
„Puternică, mare, aleasă,
La al Său rob, David, în casă,
Așa precum El ne-a vestit,
Prin sfinții Săi ce-au prorocit,
Din vremea veche – mântuire
De-ai noști’ dușmani și izbăvire
Din mâinile acelor care,
Ne urmăreau, cu ură mare!
Astfel, arată Dumnezeu,
A Sa-ndurare, tot mereu,
Celor care părinți ne sânt:
Își ține al Său legământ,
Cum, lui Avram, El i-a jurat,
Că după ce vom fi scăpat
De-ai noști’ vrăjmași, prin mâna Lui,
Cu toți sluji-vom Domnului,
Fără de frică, locuind
În fața Lui și viețuind
Doar în sfințenie și iubire,
În pace și neprihănire,
În viața care ni s-a dat.
Tu, pruncule, ai fost chemat
Să fii proroc al Domnului.
Vei merge, înaintea Lui,
Cărarea, să Îi pregătești,
Poporului, să-i dăruiești
A mântuirii cunoștință,
Ca astfel, să aibă știință
Că mântuirea tuturor,
Stă-n ștergerea păcatelor
Și-o datorăm Domnului, care,
Ne-a dat atâta îndurare.
În urma ei, ne-a cercetat
Soarele Său, ce s-a-nălțat
Să lumineze, schimbând sorții,
Celor ce zac în umbra morții,
Și îndemnând, pe fiecare,
Să calce pe-a păcii cărare!”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
