Domnul alese, dintr-ai Săi,
Pe șaptezeci. Pe-ale Lui căi,
El i-a trimis să meargă-apoi,
În fața Sa, doi câte doi.
„Mare e secerișul, iar
Puțini sunt lucrătorii; dar,
Rugați-l voi, pe Dumnezeu,
La secerișul Său, mereu,
Să dea secerători” – le-a spus,
Discipolilor Săi, Iisus.
„Iată, Eu vă trimit, acum,
Să o porniți, pe al Meu drum;
Sunteți asemeni oilor,
Plecate-n calea lupilor.
Nu luați traistă, pentru drum,
Încălțări, haine – nicidecum.
Toiag, nici pungă, nu luați!
Pe nimeni să nu întrebați,
Pe-al vostru drum, de sănătate.
Când veți intra în vreo cetate
Și în vreo casă o să stați,
Voi să o binecuvântați,
Zicând așa: „Pacea să vie,
Asupra ta”. Când o să fie
Un fiu al păci-n locu-acel,
Pacea pogoare peste el.
Altminterea, pacea, la voi,
Să se întoarcă, înapoi.
În acea casă, poposiți –
Mâncați și beți, tot ce primiți,
Căci, după vrednicia lui,
E plata lucrătorului.
Să nu umblați, din casă-n casă.
Mâncați ce vi se dă la masă.
În ce cetate vă găsiți,
Oriunde o să fiți primiți,
Pe cei bolnavi, să-i vindecați
Și spuneți tuturor: „Aflați
Că-mpărăția Domnului,
Apropiată-i omului.”
De cumva, nu sunteți primiți
În vreo cetate, să ieșiți
Pe ulițele ei și-apoi,
Strigați, ca să se știe: „Noi,
Praful, de pe încălțăminte,
Ca semn de-aducere aminte,
În contra voastră-l scuturăm!
Cu toate-acestea, vă-nștiințăm
Că-mpărăția cerului –
Împărăția Domnului –
De voi, azi, s-a apropiat,
Cu toate că ne-ați alungat.”
Vă spun: în ziua judecății,
Cu mult mai greu va fi cetății
Aceleia – când va fi ora –
Decât Sodomei și Gomora.
O, vai și-amar va fi de tine,
Cât ești de mare, Horazine!
O, vai Betsaido, de mergeam
Și în Sidon și-n Tir făceam
Minunile ce le-ați zărit,
Degrabă, s-ar fi pocăit
În sac și în cenușă. Lor,
O să le fie mai ușor
În ziua judecății. Dar,
Tu Capernaume, crezi chiar,
Că pân’ la cer, vei fi-nălțat?
Te-nșeli, căci fi-vei dărâmat!
În locuința morților,
Pogori, oraș ne-ascultător!
Cel ce va asculta de voi,
Pe Mine Mă ascultă-apoi.
Cel care vă nesocotește,
Pe Mine Mă disprețuiește,
Nesocotind, prin Mine-astfel,
Pe Cel ce M-a trimis, la el.”
Cei șaptezeci au revenit
Și, lui Iisus, I-au povestit:
„Doamne, dracii – orice duh rău –
Supuși ni-s, în Numele Tău.”
Iisus răspunse: „L-am văzut,
Ca fulgerul, cum a căzut
Satan, din cer. Ați căpătat
Putere, încât, ați călcat
Pe scorpii și șerpi plini de fiere,
Și pe-a dușmanului putere,
Fără ca să fiți vătămați.
Totuși, să nu vă bucurați
Că orice duh vă e supus,
Ci pentru că acolo, sus,
În cer, numele voastre-s scrise.”
Voios, în Duh, Iisus mai zise:
„O, Tată, Domn al cerului,
Precum și al Pământului!
Te laud, Tată, ne-ncetat –
De-a pururea, fii lăudat! –
Că aste lucruri, le-ai ascuns
De înțelepți. De nepătruns,
Sunt pentru cel ce-i iscusit.
Doar pruncilor, le-ai deslușit!
Da, astfel ai găsit cu cale,
Să faci, în planurile Tale!
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
