Pe când vorbea, astfel, Iisus,
Din gloată, o femeie-a spus:
„Ferice, pântecului care,
Purtatu-Te-a! Ferice mare,
Sânilor cari Te-au alăptat!”
Iisus, atunci, a cuvântat:
„Mult mai ferice sunt – zic Eu –
Cei care, al lui Dumnezeu
Cuvânt, ascultă, Îl păzesc
Și-ntocmai, Îl îndeplinesc.”
Pe când noroadele veneau,
Și-n jur, grămadă, se strângeau,
Iisus a zis: „Un semn vrea iar,
Neamul acesta viclean, dar,
Semnul ce-o să-l primească nu-i,
Decât cel al prorocului
Iona. Așa cum fost-a el,
Semn, Ninivenilor, la fel,
Va fi acum semn, neamului
Acesta, Fiul omului.
Regina, de la miazăzi,
Va fi-n a judecății zi,
Lângă ăst neam. O să vorbească
Și are să îl osândească;
Ea, dint-un capăt de pământ,
Pentru-al lui Solomon cuvânt –
Când auzit-a ce se spune,
Despre a lui înțelepciune –
În mare grabă, a venit.
Nepăsători, voi ați privit,
Deși, aici, e Unul care,
E – decât Solomon – mai mare.
Bărbații, din Ninive, vor
Ședea lângă acest popor,
Pe care au să-l osândească,
Căci n-a vrut să se pocăiască,
Deși, ei toți s-au pocăit,
Când Iona-a propovăduit,
Și-acum, aici, e Unul care,
E – decât Iona – mult mai mare.”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
