„Încins, mijlocul să vă fie,
Și-aprinsă, a voastră, făclie!
Să fiți ca niște oameni care
Stau și-și așteaptă, cu răbdare,
Stăpânul ce s-a dus la nuntă.
Ei, cu atenție, ascultă,
Spre a-i putea deschide-n dată,
Stăpânului, când o să bată.
Ferice de-acei robi, pe care,
De veghe stând, în așteptare,
Stăpânul are să-i găsească!
Vă spun că o să-i răsplătească:
Pe-aceia-i va pofti în casă
Și-i va sluji, chiar el, la masă.
Dacă la straja-a doua apare –
Sau chiar la straja următoare –
Pe cel pe care-o să-l găsească
Veghind, are să-l răsplătească.
Dacă stăpânul casei știe,
Ceasul, la care va să vie
Hoțul, el este pregătit
Și nu se lasă jefuit.
Și voi, mereu, gata să fiți,
Că-n ceasu-n care nu gândiți,
Veni-va Fiul omului!
Vegheați, în așteptarea Lui!”
Petru a zis, către Iisus:
„Doamne, Tu, pentru noi, ai spus
Această pildă, sau voiești,
Prin ea, la toți, să Te gândești?”
Domnul răspunse: „Cine-i, oare,
Ispravnicu-nțelept, pe care,
Stăpânul are să-l așeze,
Peste-ai săi robi, ca să-i vegheze,
Să le dea hrana rânduită,
Mereu, la vremea potrivită?
Ferice de robul acel,
Care-i găsit făcând la fel,
La-ntoarcerea stăpânului!
Adevărat vă spun, că lui,
Cinste, să-i dea, stăpânul are,
Și îl va pune, cel mai mare,
Peste întreaga-i avuție.
Dar vai și-amar are să fie,
De robul care se gândește:
„Stăpânul meu mai zăbovește;
Încă nu vine”, și pe toate
Slugile sale, le va bate,
Mâncând apoi și bând, cu sete,
Până când are să se-mbete.
Stăpânul robului acel
Veni-va, când nu știe el
Și, în bucăți, îl va tăia.
Soarta, pe care-o va avea,
Va fi asemenea celor
Necredincioși, în lucrul lor.
Robul, cari voia i-a știut
Stăpânului, dar n-a făcut
Așa precum el a dorit,
Are să fie pedepsit,
Cu multe lovituri. Cel care
N-a cunoscut ce voie are
Stăpânul, iar, în ce-a făcut,
E vrednic de a fi bătut,
Puține lovituri, primește,
Neștiutor căci se vădește.
Celui ce mult îi este dat,
De multe fi-va întrebat;
Cui i se-ncredințează mult,
I se va cere și mai mult.”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
