Celor ce-L ascultau, Iisus,
Încă o pildă, le-a mai spus,
Căci, printre-ascultători, erau –
Atunci – și unii ce credeau
Precum că sunt neprihăniți,
Iar buni de-a fi disprețuiți,
Îi socoteau, pe alții, ei.
Iisus vorbi, pentru acei:
„Doi inși, la Templu, s-au suit,
Spre-a se ruga. S-a potrivit
Că unul fost-a Fariseu,
Iar altul, vameșul evreu.
Deci, Fariseu-n rugăciune,
În sine, a-nceput a spune:
„O, Dumnezeul meu Cel Sfânt,
Îți mulțumesc, că eu nu sânt
La fel ca alții: hrăpăreți
Și preacurvari, răi, ori nedrepți,
Sau ca acest vameș sărman!
Eu nu mă străduiesc în van.
De două ori, pe săptămână,
Țin posturi. Dau, cu largă mână,
Din avuția-mi dobândită.
Dau zeciuiala rânduită.”
În ăst timp, vameșul ședea,
Deoparte, și nu îndrăznea
Nici să-și ridice ochi-n sus,
Ci s-a bătut în piept și-a spus:
„O, Doamne, Tu care ești Sfânt,
Ai milă! Păcătos, eu sunt!”
Vă spun că mai neprihănit,
Vameșul fost-a socotit.
Acel cari se va fi-nălțat,
Va fi smerit, iar ridicat,
Fi-va cel ce s-a dovedit,
Că a știut a fi smerit.”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
