Luca 6:1-11

Iisus, în ziua de Sabat, De ucenicii Săi urmat, Un lan de grâu, a străbătut, Iar ucenici-au început Spice de-au smuls și le-au mâncat. Când Farisei-au observat Ce fac, le-au zis: „De ce faceți Lucruri pe cari, opriți sunteți, De a le face, în Sabat?” „Oare nu știți ce s-a-ntâmplat?” – Le-a zis Iisus – „Voi n-ați citit Ce-a făcut, când au flămânzit, David și cei ce-l însoțeau? Deși nici ei, voie, n-aveau, Au îndrăznit de au mâncat, Din pâinile ce s-au aflat, Atunci, în Casa Domnului, Spre punerea-naintea Lui, Din cari doar preotul putea, Spre folosință, ca să ia. Aflați că Fiul omului, E Domn și al Sabatului.” Iisus, din nou, la un Sabat, În sinagogă, a intrat Și a-nceput să răspândească Învățătura Sa, cerească. Era acolo-n acea dată, Un om ce-avea mâna uscată. Toți Fariseii Îl pândeau, Căci un motiv, ei căutau, Ca, pe Iisus, să-L osândească. Acum, sperau, să Îi găsească, O pricină, de vindecat, Va fi, în ziua de Sabat, Omul acela. Dar, Iisus Le-a cunoscut gândul și-a spus: „Tu, cel ce ai mâna uscată! Vino în mijloc! Intră-n roată!” Omul veni și a intrat În cercul care s-a format. Spre cărturari și Farisei, Privi Iisus și, pentru ei, A întrebat: „E-ngăduit, Bine sau rău, de-nfăptuit, Când e Sabat? Cum procedezi: O viață-o pierzi, sau o salvezi?” Văzând cum cei din jurul Lui Cu toți tac, zise omului, Care avea mâna uscată: „Întinde-ți-o! E vindecată!” Omul o-ntinse și-a văzut Că mâna rea i s-a făcut La fel, ca mâna sa cea bună. Când n-au avut ce să mai spună, Toți Fariseii au plecat, Furioși, și-apoi, au căutat – Cu cărturarii – să găsească Motive, să-L învinuiască.