Iisus, vorbirea, Și-a-ncheiat,
Și-n Capernaum, a intrat.
Acolo, un sutaș avea
Un rob, pe care-l îndrăgea,
Iar robu-acel era pe moarte.
Sutașul se mirase foarte,
Căci întâmplări multe s-au spus,
Pe seama Domnului Iisus.
Astfel, el – grabnic – a trimis
Niște Iudei, căror le-a zis
Ca-n fața Domnului să iasă,
Să-L cheme-apoi, la el, acasă,
Spre a-i aduce vindecare,
Acelui rob iubit, ce-i moare.
Iudeii mers-au la Iisus,
Ca să Îl roage, și I-au spus:
„Tu știi de ce venim la Tine:
Îi fă, sutașului, un bine,
Căci iată, neamul ne-a iubit
Și sinagogă ne-a zidit.”
Iisus, de ei, S-a îndurat
Și, împreună, au plecat
Spre casele sutașului.
Se-apropiau de casa lui,
Când cineva, de el, trimis,
La Domnul mers-a și I-a zis:
„Doamne, nu Te mai osteni” –
Spune sutașul – „de-a veni,
La mine, căci eu nu sunt vrednic
Să-mi intri-n casă. Un nevrednic
Mă simt, și nici n-am îndrăznit,
În fața Ta, să fi venit.
O vorbă zi, iar robul meu
Se va-nsănătoși. Și eu,
Sub stăpânire, sunt sutași
Și am, sub mine, mulți ostași.
De-i spun unuia „Du-te”, face –
De-l chem, îndată, vine-ncoace.
La fel, este și robul meu –
Face-ntru-totul ce-i spun eu.”
Când auzi aste, Iisus,
Celor ce-L însoțeau, le-a spus:
„Mă miră, că e cu putință,
Să aibă o așa credință
Omul acesta. Ca și el,
N-am întâlnit, în Israel.”
Când cei trimiși au revenit
Acasă, pe rob l-au găsit,
De boala sa, eliberat,
Căci, chiar atunci, s-a vindecat.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
