Matei 13:44-58

„A cerului Împărăție Asemănată o să fie, Cu un ogor, unde, odată, Fu o comoară îngropată. Acela care o găsește, Să-și vândă totul, se zorește, Sperând astfel, să reușească, Acel ogor, să-l dobândească. A cerului Împărăție Asemuită-o să mai fie, Cu negustoru-acela care Cată, mereu, mărgăritare. Unul de preț, de-o să găsească, Va vinde tot, să-l dobândească.” „Împărăția cerului E-asemenea năvodului Ce-a fost, în mare, aruncat. Mulți pești, în el, a adunat. Când este plin, la mal e scos. Pescari-atunci, se-așează jos Și pun, ce-i bun, în vase, iară Ce-i rău, vor arunca afară. Când acest veac se va sfârși, Atunci, îngerii vor ieși Și-i vor alege pe cei răi, Dintre cei buni. Apoi, o să-i Arunce în cuptoru-aprins – În focul cel veșnic nestins – Unde-i plânsul stăpânitor Și cu scrâșnirea dinților. Ați înțeles tot ce v-am spus?” – Pe-ai Săi, i-a întrebat Iisus. „Da Doamne!”, I-au răspuns. Apoi, Iisus continuă: „Eu voi Asemăna pe acel care A-nvățat totul cu răbdare – Ce trebuie ca să se știe Despre acea Împărăție A cerului – cu-n gospodar Care va scoate, așadar, Din visterie, lucruri noi Și, de-o potrivă, vechi, apoi.” Când a sfârșit de pilduit, Acel ținut, l-a părăsit Și-acasă, S-a înapoiat. În sinagogi, El a intrat, Să-mpartă-nvățătura Lui, Cu dragoste, norodului. Acei care Îl ascultau, Nedumeriți, se întrebau: „De unde-i astă-nțelepciune, În toate câte ni le spune? Și-apoi, minunile aceste… În ce fel, El le săvârșește? Nu Iosif este tatăl Lui? Nu-i El fiul tâmplarului? Maria, nu-I e mama?… da… Iacov, Iosif, Simion, Iuda, Oare nu-s frații Lui? Și-apoi Surorile-I nu-s printre noi? Totuși… atunci de unde are El, toate-aceste lucruri, oare?” Gândind dar, după a lor fire, O pricină de poticnire, În El, găseau. Când le-a vorbit, „Nu este mai disprețuit” – Iisus le spuse – „un proroc, Ca-n țara Lui, ca-n al Său loc.” Apoi, minuni, n-a mai făcut, Căci necredința, le-a văzut.

Planuri de citire și Devoționale gratuite în legătură cu Matei 13:44-58