Deodată, înspre dimineață,
Cei din corabie-au zărit,
În negură – nedefinit –
Ceva, ca și o arătare,
Care venea, la ei, pe mare.
Era Iisus. Când L-au văzut,
S-au îngrozit căci au crezut
Că o nălucă le-a adus
Furtuna. Însă, El le-a spus:
„Nu vă speriați! Ci îndrăzniți,
Căci Eu sunt!” Ei priveau uimiți,
Când Petru-a zis: „Dacă Tu ești,
Doamne, atunci, să poruncești,
Pe apă, ca să vin, la Tine!”
Iisus răspunse-ndată: „Bine.
Hai, vin-o!” Petru, hotărât,
Din barca lor, a coborât
Și-apoi, pe mare, a umblat,
Asemeni ca și pe uscat.
Simțind, însă, vântul cel tare,
S-a-nspăimântat și-atunci, în mare,
Prinse ușor să se scufunde.
Uimit, privi spre locul unde
Era Iisus, și-nspăimântat,
„Mă scapă, Doamne!” – a strigat,
Fiind în gura morții prins.
Iisus, îndată, a întins
Mâna, din valuri l-a săltat,
Și-n urmă, El a cuvântat:
„Slab credincios, te-ai dovedit.
Spune-Mi, de ce te-ai îndoit?”
Când, în corabie, intrară,
Vânturi și valuri încetară.
Toți cei prezenți au alergat
La Domnul, I s-au închinat
Și-au zis, privind la fața Lui:
„Tu ești chiar Fiul Domnului!”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
