Iisus și-ai Săi era, acum,
Ajunși, toți, la Capernaum.
Omul cari fuse-nsărcinat
Să strângă darea, l-a-ntrebat
Pe Petru: „Și Învățătorul
Plătește, precum tot poporul,
Darea, la Templu?” „Da” – a spus
Petru – „plătește și Iisus”,
Iar când, în casă, a intrat,
Iisus ‘nainte i-a luat,
Zicându-i: „Simone, ce crezi?
După părerea ta, cum vezi
Problema birului, a dării?
De unde-au, împărații țării,
Aste venituri, adunate?
De la ai lor fii sunt luate,
Sau poate de la cel străin?”
„De la străinii care vin
În țara lor” – Petru a spus.
„Deci fiii” – zise-atunci Iisus –
„Scutiți sunt. Dar, ca nu cumva,
Păcat să facă cineva,
Din pricina noastră, te du
La mare și de-acolo-adu,
Din gura peștelui ce-l prinzi
Întâi, o rublă. S-o întinzi
Celui cu darea, pentru Mine
Și-asemenea și pentru tine.”