„A cerului Împărăție,
Iată că poate ca să fie
Asemeni cu zece fecioare,
Cari candele au fiecare.
Când a fost timpul potrivit,
Cu candele au ieșit,
Toate, în calea mirelui –
Deci, în întâmpinarea lui.
Din ele – cinci – nechibzuite
Au fost. Astfel, foarte zorite,
Când candelele și-au luat,
De untdelemn, ele-au uitat.
Cele-nțelepte, când plecară
Cu candelele, își luară
Rezerve de ulei, cu ele.
Mirele-ntârzia, iar ele,
Într-un târziu, au adormit.
În miez de noapte-au auzit
Un glas puternic ce-a strigat:
„Mirele s-a apropiat!
Ieșiți-i în întâmpinare!”
Ele, atunci, care de care,
Cu candelele, au vrut, toate,
Să fugă. Dar, că nu se poate,
Fecioarele nechibzuite
Au constatat, căci pe sfârșite
Era în, candelele lor,
Uleiul. Înțeleptelor,
Ele le-au spus: „Noi căutăm,
Puțin ulei, să căpătăm.
De-aceea, dați-ne și nouă
Din untdelemn!” „De vă dăm vouă”,
Răspunseră cele rugate,
„Fără ulei, rămânem toate,
Căci n-o să mai avem nici noi,
Dar nu-i destul nici pentru voi.
Deci, nu vă dăm, ci să-ncercați
Să mergeți să vă cumpărați!”
După ulei, ele-au pornit,
Dar mirele a și sosit,
Iar cele cari l-au așteptat,
Cu el, la nuntă, au intrat
Și ușa-n urma lor, s-a-nchis.
Fecioarele plecate-au zis,
Când cu ulei au revenit
Și ușa-nchisă au găsit:
„Doamne, și noi te-am așteptat!
Deschide-ne!” Dar n-au intrat,
Căci ușa nu s-a mai deschis.
„Nu vă cunosc!” – mirele-a zis.
Vegheați mereu! Atenți să fiți,
Că ceasul zilei nu îl știți,
Când va veni, cu slava Lui,
La voi, iar, Fiul omului!”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
