Iisus, apoi, a fost adus,
De Duhul, și-n pustie pus,
Urmând să fie ispitit,
De diavol. După ce-a postit,
Zile și nopți – cam patruzeci –
A flămânzit. Văzându-L deci
Ispititorul, că-I slăbit,
Grabnic s-a dus și I-a vorbit:
„De ești Fiul lui Dumnezeu,
Iată ce-ți voi propune eu:
Să poruncești pietrelor – dacă
În stare ești – pâini, să se facă!”
Iisus, privind la el, a zis:
„Uiți că-n Scriptură este scris
Că „Nu doar pâinea îl hrănește
Pe om”, și că „destul îi este
Orice cuvânt ce-a fost rostit
De Dumnezeu.” Descumpănit,
Atunci, Satana L-a luat,
Pe Templu, sus, L-a așezat –
Pe streașină – și I-a vorbit:
„Sari jos! Căci este prorocit –
De ești într-adevăr Acel
Fiu al lui Dumnezeu – că El
Va porunci îngerilor
Să Te vegheze. Ei Te vor
Purta pe mâini, ca nu cumva,
De pietre – sau de altceva –
Picioarele, să Îți lovești.
Sari, dacă vrei să-mi dovedești!”
Însă, atunci, Iisus i-a zis:
„De-asemenea, mai este scris:
„Pe Domnul, să nu-L ispitești!”
Ai grijă dar, cum Îmi vorbești!”
Apoi, Satana, iar, L-a dus
Pe-un munte-nalt, unde a spus –
După ce-I arătă întâi
Toate-ale lumi-mpărății,
Cu toată strălucirea lor:
„Privește-le! Toate-Ți fi-vor
Date, în stăpânire, Ție,
Dacă Te-nchini, acuma, mie!”
„Satano, piei!” – Iisus i-a zis –
„Căci iată ce mai este scris:
„Lui Dumnezeu să Îi slujești,
În fața Lui să te smerești
Și să te-nchini doar Domnului!”
Satan plecă, și-n locul lui,
Îngeri, îndată, au venit
Și-au început de I-au slujit.