În urma Lui, noroade multe
S-au strâns. Văzându-le, pe munte,
Iisus, în grabă S-a urcat,
Iar ucenicii L-au urmat.
Când toți au stat la locul lor,
Să îl învețe, pe popor,
A început Iisus. El zice:
„De cei săraci în duh, ferice,
Fiindcă a cerurilor
Împărăție, e a lor.
Și fericiți vor fi acei
Care-acum plâng, pentru că ei
Fi-vor, cu toții, mângâiați.
Cei blânzi dar – seamă să luați –
Ferice lor! Ei vor primi
Pământul și-l vor moșteni.
Ferice celor însetați
Și celor ce-s înfometați
După neprihănire! Ei
Au s-o primească. Apoi cei
Ce-s milostivi, de-asemenea,
Parte de milă vor avea
Ferice zic acuma, iată,
Celor cu inima curată;
Pentru că numai ei, mereu,
Îl vor vedea pe Dumnezeu.
Ferice fi-va de acei,
Ce-s împăciuitori, căci ei,
Ai Domnului fii, sunt chemați.
Ferice dar – seama luați –
De-aceia care-s prigoniți
Pentru că sunt neprihăniți,
Căci dată are să le fie,
A cerului Împărăție.
Dar fericiți vor fi apoi
Și toți aceia dintre voi
Când veți ajunge ca să fiți,
Din a Mea vină, prigoniți.
Astfel dar, voi, atuncea când
Veți auzi lumea spunând
Minciuni, și veți fi ponegriți,
Veseli va trebui să fiți
Și bucuroși. Răsplata voastră
E mare-n cer. ‘Naintea noastră,
Prigoanele le-au suferit
Prorocii care au venit.”
„Sunteți sarea pământului;
Dar, prin pierderea gustului,
Sarea mai poate săra, oare?
Desigur nu! Atunci ea are
Să fie-afară aruncată
Și în picioare-apoi călcată.
Lumina lumii sunteți voi.
De cumva, cineva, la noi,
Pe munte, pune o cetate,
Atunci, aceea, nu se poate –
Acolo stând – de-a fi ascunsă.
Lumina care-a fost aprinsă,
Nu este pusă sub obroc,
Ci-n sfeșnic este al ei loc,
Pentru că numai de pe masă,
Lumină dă, celor din casă.
Și tot așa vreau luminând
Lumina voastră ca, văzând –
Lumea – ce fapte-ați săvârșit,
Să fie, astfel, proslăvit
Numele Tatălui din cer –
Aceasta-i ceea ce vă cer!”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
