„Eu nu vreau ca să fac nimic,
Prin care Legea să o stric,
Și nici Prorocii; ci doresc –
Necontenit – să le-ntăresc!
Căci Eu, adevărat vă zic,
Că nu se va știrbi nimic
Din Lege, cât se va vedea
Cer și pământ, pentru că ea,
Slovă cu slovă, se-mplinește.
Acela care îndrăznește
Și numai o poruncă strică –
Doar una, chiar de-i cea mai mică –
Și-apoi greșit va da povețe
Celor ce-s dornici să învețe,
În ceruri, mic va fi chemat.
Dar Eu vă spun adevărat,
Că-n ceruri sunt chemați drept mari,
Acei ce le-au păzit și cari,
Pe alții, drept i-au învățat
Și la veghere-au îndemnat.
Aminte să luați acum:
În cer, nu veți intra oricum!
Neprihănirea voastră, dacă
Nu are ca să o întreacă
Pe cea a cărturarilor
Și pe a Fariseilor,
Cu neputință o să fie
Să mergeți în Împărăție.”
„În vremurile vechi, știți bine,
S-a zis: „Să nu ucizi! Oricine,
Dacă-i de-omor învinuit,
E judecat și pedepsit.”
Dar Eu vă spun: când cineva,
Pe frate mâniase-va,
Pedeapsa judecății are
Să îl ajungă. Omul care
Îi spune „prost”, fratelui lui,
Pedepsele Soborului
Le va-ndura. Dacă-l numește
„Nebun”, atunci îl înghițește
Focul gheenei. Așadar,
De-ți aduci darul la altar
Și-acolo-ți amintești, cumva,
Că ești certat cu cineva,
Lasă-l acolo; iar apoi,
Aleargă iute, înapoi,
Și caută-l pe omu-acel;
Doar după ce te-mpaci cu el,
Te vei întoarce la altar
Pentru-ați aduce al tău dar.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
