„În vremurile vechi, știți bine,
S-a zis: „Să nu ucizi! Oricine,
Dacă-i de-omor învinuit,
E judecat și pedepsit.”
Dar Eu vă spun: când cineva,
Pe frate mâniase-va,
Pedeapsa judecății are
Să îl ajungă. Omul care
Îi spune „prost”, fratelui lui,
Pedepsele Soborului
Le va-ndura. Dacă-l numește
„Nebun”, atunci îl înghițește
Focul gheenei. Așadar,
De-ți aduci darul la altar
Și-acolo-ți amintești, cumva,
Că ești certat cu cineva,
Lasă-l acolo; iar apoi,
Aleargă iute, înapoi,
Și caută-l pe omu-acel;
Doar după ce te-mpaci cu el,
Te vei întoarce la altar
Pentru-ați aduce al tău dar.
Așa e bine ca să faci:
Cu-al tău pârâș să te împaci
Cât, încă, ești pe drum, cu el.
Să nu te dea, cumva, altfel,
În mâini, judecătorului,
Care, apoi, la rândul lui,
Străjii să te încredințeze,
Și-aceasta să te-ntemnițeze;
Fiindcă-ți spun adevărat,
Că nu vei fi eliberat,
Decât de-ai să înapoiezi
Tot ceea ce îi datorezi.”