De-asemeni, când vă rugați Lui,
Să nu fiți cum sunt cei fățarnici,
Adică-n rugăciune harnici –
În sinagogi și-n colț de stradă –
Numai ca lumea să îi vadă;
Vă spun că și-au luat răsplata.
Când ești, de rugăciune, gata,
Intră la tine-n odăiță
Și-ncuie ușa. Cu credință,
Te roagă Tatălui tău, care
Este-n ascuns, fiindcă are
Să-ți răsplătească, îndeajuns,
Pentru că vede, în ascuns.”
„Când vă rugați, să nu vorbiți
Prea mult; să nu bolborosiți
Aceleași vorbe ca și cei
Care-s păgâni; căci numai ei
Gândesc că rugile-s primite,
De-s multe vorbele rostite.
Nu fiți asemeni lor, ci iată,
Tot ce doriți, al vostru Tată
Cunoaște, până nici măcar,
Voi n-ați cerut. Ascultați dar,
Cum trebuie să vă rugați,
De vreți ca să fiți ascultați:
„Tată din cer, sfințit să fie
Măritu-Ți Nume, pe vecie!
Să vină-mpărăția Ta
Și să se facă voia Ta,
Precum în cerul Tău cel sfânt,
La fel și-aici – jos – pe pământ.
Pâinea, de toate zilele,
Să ne-o dai azi. Greșelile
Înfăptuite, Te rugăm,
Să ni le ierți, precum iertăm
Și noi, pe cei ce ni-s greșiți.
Să nu ne lași, ca ispitiți,
Să fim, ci Tu ne izbăvește,
De cel rău, și ne mântuiește,
Căci a Ta e împărățirea,
Slava, puterea și mărirea.
Toate, doar Ție-Ți aparțin,
În vecii vecilor. Amin!”