De-aceea, orice om cuminte,
Ce-a auzit aste cuvinte
Și le-a făcut, e-asemănat
Cu-acela care și-a durat
O casă, colo sus, pe stâncă.
A îndurat multe, dar încă
Ploi și șuvoaie au s-o bată,
Vânt și furtuni. Ea, niciodată,
Nu va fi, însă, prăbușită,
Căci temelia-i e zidită,
Pe stâncă. Dacă cineva
Va auzi, însă, ceva
Și nu face, e-asemuit
Cu omul cel nechibzuit,
Cari, pe nisip, și-a ridicat
Casa. Ape s-au revărsat
Furioase, vânturi au lovit
În ea, încât, s-a prăbușit,
Iar prăbușirea i-a fost mare.”
După această cuvântare,
Noroadele au fost uimite
De-nvățăturile primite,
De la Iisus – pentru că El,
Îi învăța ca și Acel
Care, puterea, o avea;
Nimeni n-a fost, asemenea.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
