Matei 8:5-13

În Capernaum, a intrat Iisus, când s-a apropiat, Cu greu, un biet sutaș, de El, Și I-a vorbit, în acest fel: „Doamne, ceva, vreau să te rog: Îmi zace robul, slăbănog, Și este foarte chinuit.” Iisus, privindu-l, a rostit: „Veni-voi să-l tămăduiesc.” Sutașul zise: „Nu-ndrăznesc Să-Ți cer să vii, căci nu sunt vrednic Să-mi intri-n casă, dar puternic, Cum ești, dacă vei porunci, Robul se va-nsănătoși. Sub stăpânire, sunt sutași Și am, sub mine, mulți ostași. De-i spun, unuia, „Du-te”, face; De-l chem, îndată vine-ncoace. La fel și robul bolnav rău, Se vindecă la glasul Tău.” Când a sfârșit – uimit, Iisus, De ale lui vorbe – a spus: „Mă miră că e cu putință, Să aibă o așa credință, Omul acesta. Ca la el, N-am întâlnit, în Israel. Sunt mulți acei, din răsărit – Precum și cei din asfințit – Care, la masă, vor veni Și-acolo se vor pomeni Șezând lângă Avram, Isac Și Iacov, când afară zac, Plângând, adevărații fii, Ai cerului Împărății, În mijlocul plânsetelor Și în scrâșnirea dinților.” Sutașului, I-a spus apoi: „Întoarce-te dar, înapoi, La casa ta, și fii pe pace. După credința ta, se face” – Iar robul s-a tămăduit În ceasu-n care a vorbit.