Iisus pornise, precum știm,
Cu-ai Săi, către Ierusalim,
Iar ucenici-nspăimântați,
Pășeau, în urmă-I, tulburați.
El, pe cei doișpe, i-a chemat,
În juru-I și le-a arătat
Pe înțeles, în vorbe simple,
Ce va urma să I se-ntâmple:
„Iată” – le-a zis – „curând sosim,
Cu bine, la Ierusalim.
Acolo, Fiul omului,
Mergând după menirea Lui,
Pe mâinile preoților
Și ale cărturarilor,
Trebuie ca să nimerească.
La moarte, au să-L osândească
Aceștia, în mânia lor,
Și Îl vor da neamurilor.
Ele au să-L batjocorească,
Iar după ce-au să-L chinuiască,
El, omorât, are să fie,
Dar, în trei zile, o să-nvie.”
Fii lui Zebedei veniră –
Ioan și Iacov – și-I vorbiră:
„Învățătorule, noi vrem,
Acum, ceva să Îți cerem.”
„Și ce anume, doriți voi?” –
Zise Iisus. „Voim ca noi” –
Au răspuns ei – „să putem sta,
La dreapta și la stânga Ta,
Când Tu, în slavă, ai să fii
Înveșmântat, și ai să vii.”
El spuse: „Voi nu știți ce vreți!
Al Meu pahar, puteți să-l beți?
Iar botezați, vă întreb Eu,
Puteți fi cu botezul Meu,
Cu care fi-voi botezat?”
„Putem!”– I-au zis. „Adevărat”–
Spuse Iisus – „și voi veți bea
Paharul Meu, și veți avea
Parte și de al Meu botez,
Căci ăsta este al vost’ crez.
Dar cinstea ce-o pretindeți voi –
Să stați în juru-Mi amândoi,
La dreapta și la stânga Mea –
Nu o primește cine vrea.
Această cinste-i dăruită
Celui ce-i este pregătită.”
Cei zece, când au auzit
Ceea ce frații au dorit,
Îndată s-au înfuriat.
Iisus, atuncea, i-a chemat
Și-a zis: „Precum voi bine știți,
Cârmuitorii cei vestiți
Ai tuturor Străinilor,
Domină, prin puterea lor,
Asupră-le. Însă, la noi,
Nu vreau ca să văd, între voi,
Așa ceva. Acela care
Dorește a fi cel mai mare,
Acela trebuie să știe
Ca sluga tuturor să fie.
De-asemenea, cine dorește
A fi întâiul, trebuiește
Să fie robul orișicui;
Pentru că Fiul omului
Nu a venit spre-a fi slujit,
Ci El, pe alții, i-a servit
Și pentru mulți – viața Sa – are
S-o dea spre-a lor răscumpărare.”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
