Un cărturar, ce-a ascultat
Cuvintele ce s-au purtat,
Știind că bine-a zis Iisus –
În tot ceea ce El a spus,
Acolo, Saducheilor –
Se-apropie de-nvățător,
Și-L întrebă: „Spune-mi, știi care
E cea dintâi poruncă, oare?”
Iisus, ochii, Și-a pironit,
Pe cărturar, căci a voit –
Mai înainte să-i răspundă –
Să poată, gândul, să-i pătrundă.
Apoi, nu după vreme multă,
A zis: „Israele, ascultă!
Al nostru Domn și Dumnezeu,
Singurul Domn va fi, mereu!”,
Și-apoi, „Pe Domnul”, s-a mai zis
Să Îl iubești, precum e scris,
„Cu inima, cu sufletul,
Precum și cu tot cugetul!”
Aceasta e porunca-ntâi –
Porunca cea de căpătâi.
A doua, asemănătoare,
Este porunca următoare:
„Aproapele să îți iubești,
Precum tu însuți iubit ești
De către tine, cu ardoare.”
Asta-i porunca cea mai mare.”
Când a sfârșit, vorba, Iisus,
„Drept ai grăit!” – omul a spus.
„Este un singur Dumnezeu,
Și tot așa va fi mereu;
Iar a-L iubi cu sufletul,
Cu inima, cu cugetul,
Și a-ți iubi aproapele,
Mai mult e decât jertfele
Și decât arderea de tot –
Eu, cel puțin, așa socot.”
Iisus văzu că a vorbit
Cu meșteșug, și a rostit:
„Nu ești departe – îți spun Eu –
Măi omule, de Dumnezeu.”
Apoi, nimeni nu I-a mai pus,
Vreo întrebare, lui Iisus.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
