Iisus, în ziua de Sabat,
De ucenicii Săi urmat,
Un lan de grâu, a străbătut,
Iar ucenici-au început
Să smulgă spice. Imediat,
Cum Farisei-au observat
Lucrul acesta, la Iisus,
S-au dus, degrabă, și I-au spus:
„Știi, oare, ce s-a întâmplat,
În ziua asta, de Sabat?
Discipolii au săvârșit,
Un lucru neîngăduit!”
Iisus răspunse: „N-ați știut,
Ceea ce David a făcut
Atuncea când a flămânzit,
Cu toți cei ce l-au însoțit?
Aflați acuma, așadar,
Că-n vremea lui Abiatar –
Când el fusese preot mare –
David luat-a pâinea care
Era în Casa Domnului,
Spre punere ‘naintea Lui.
Însoțitorilor a dat-o
Și, împreună, au mâncat-o,
Deși prea bine cunoștea
Că numai preotul avea
Dreptul s-o ia. E de știut,
Cum că Sabatul s-a făcut
Dar, pentru om. N-a fost creat
Omul, drept dar, pentru Sabat.
Să știți că Fiul omului,
E Domn și al Sabatului!”