Neemia 3
3
Dregerea zidurilor Ierusalimului
1Fusese Eliașib cel care,
Pe-atunci, ajunse preot mare.
Cu ai săi frați, el a pornit
La lucru și au construit
O poartă, cea „a oilor”.
Când încheiară lucrul lor,
Au sfințit poarta și-au adus
Ușile-apoi, de i le-au pus.
Ei au sfințit-o începând
Din turnul Mea și ajungând
La un alt turn, ce se vădea,
Hananeel, că se numea.
2Cu Eliașib, au mai zidit
Și oameni care au venit
Din Ierihon. L-a ajutat
Și-acela care s-a chemat
Zecur, căci el era cel care,
Pe Imri, drept părinte-l are.
3Fiii lui Sena au zidit
O poartă, care s-a numit
„A peștilor”. Când o sfârșiră,
Cu scânduri o acoperiră
Și ușile apoi i-au pus.
Încuietori i-au mai adus
Și-apoi, pe ușile acele,
Au așezat zăvoare grele.
4Până când zidul s-a-nălțat,
Cu ei alături a lucrat
Și Meremot, acela care,
Pe Urie, părinte-l are,
Și pe Hacoț. De-asemenea,
Și Meșulam îl sprijinea.
El se vădea a fi cel care
Pe Berechia, tată-l are,
Precum și pe Meșezabel.
Țadoc a mai lucrat cu el,
Țadoc fiind acela care,
Pe Bana, drept părinte-l are.
5Și Tecoiții au lucrat,
Însă cei care s-au aflat,
În fruntea lor, nu s-au supus
În slujba Domnului de Sus.
6Apoi, Ioiada – acel care,
Pe Paseah, părinte-l are –
Și Meșulam – cari se vădea
Fecior al lui Besodia –
Poarta cea veche-o reparară
Și-n al ei loc o așezară.
Îndată, după ce-o sfârșiră,
Cu scânduri o acoperiră
Și ușile apoi i-au pus.
Încuietori i-au mai adus
Și-apoi pe ușile acele,
Au așezat zăvoare grele.
7Melatia – Gabaonitul –
Și cu Iadon – Meronotitul –
Alăturea de ei, lucrară.
La ei, se mai adăugară
Cei cari, din Gabaon, erau
Sau cari, din Mițpa, se vădeau,
De prin ținutu-ndepărtat –
De dincoace de Eufrat –
Sau de la scaunul avut
De dregătorul din ținut.
8Dintre cei care se vădeau
Că făcători de mir erau,
Acela care a muncit,
Hanania, a fost numit.
Dintre-argintari, cel ce-a lucrat
Fusese Uziel chemat.
El e feciorul lui Harhaia.
9Apoi, a mai lucrat Refaia,
Fiul lui Hur. El e cel care
Se dovedea a fi mai mare
Pe jumătate din ținut
Care – așa cum s-a știut –
Doar de Ierusalim ținea.
10Alăturea de el ședea
Iedaia, cari găsi cu cale
De-a lucra-n fața casei sale.
Pe Harumaf, tată-l avea.
Feciorul lui Hașabnia
Care, Hatuș, a fost chemat –
La lucru – s-a alăturat.
11O parte-a zidului cel care
E-al turnului de la cuptoare,
De Malchia a fost ‘nălțat –
Al lui Harim fiu – ajutat
Și de Hașub, acel pe care,
Pahat-Moab, drept fiu, îl are.
12Cu ei, alături, a muncit
Șalum, cari fost-a însoțit
De ale lui copile-ndată;
Lui, Haloheș îi fuse tată.
Șalum acesta e cel care
Se dovedea a fi mai mare
Pe jumătatea de ținut,
Care – așa cum e știut –
Doar de Ierusalim ținea.
13Acela care se numea
Hanun, e cel ce-a reparat
O poartă, care s-a chemat
„A văii”, iar în lucrul lui,
Oamenii Zanoahului
L-au ajutat. Ei au zidit-o
Iar după ce au isprăvit-o,
În urmă, ușile i-au pus.
Încuietori i-au mai adus
Și-apoi pe ușile acele
Au așezat zăvoare grele.
Un zid, au mai făcut cu toți,
Care avea o mie coți
Și ajungea capătul lui,
La porțile gunoiului.
14Peste ținutu-acela care,
Bet-Hacherem, drept nume are,
Fusese Malchia-nălțat.
O poartă, el a ridicat.
E „a gunoiului” știută,
Poarta ce-a fost, de el, făcută,
Iar Malchia e-acela care,
Părinte, pe Recab, îl are.
Malchia, poarta, a zidit-o
Și-n urmă, când a isprăvit-o,
În rame, ușile i-a pus.
Încuietori i-a mai adus
Și-apoi pe ușile acele
A așezat zăvoare grele.
15Apoi, Șalun – acela care
Fusese-n Mițpa cel mai mare –
A dres „poarta izvorului”
Și-a prins-o-n brâul zidului.
Șalun era acela care,
Părinte, pe Col-Hoze-l are.
Șalun, când poarta a sfârșit-o,
Cu scânduri a acoperit-o
Și ușile apoi i-a pus.
Încuietori i-a mai adus
Și-apoi, pe ușile acele
A așezat zăvoare grele.
A mai făcut, de-asemenea,
Zidul pe care îl avea
Iazul Siloe. Brâul lui,
Grădina împăratului,
O mărginea continuând
Să se întindă, ajungând
Până la treptele aflate
Lângă ieșirea din cetate.
16Neemia era cel care
Se dovedea a fi mai mare
Peste Bet-Țur – cum e știut –
Pe jumătate din ținut.
El, cu ai săi, a construit
Zidul care a-mprejmuit
Mormintele ce le avea
David, iar zidul ajungea
Până la iaz, urcând ușor,
Spre casele vitejilor.
17Apoi, Leviții au lucrat.
Primul, Rehum, a fost chemat;
Fiu al lui Bani se vădea.
Al doilea e Hașabia.
Hașabia era cel care
Se dovedea a fi mai mare
Pe jumătate din ținut
Care – așa cum e știut –
Pe-atunci, de Cheila, se ținea.
18A mai lucrat – de-asemenea –
Bavai, cel care-i e fecior
Lui Hanadad și domnitor
Peste cealaltă jumătate
Dintre ținuturile-aflate
Sub stăpânirea ce ținea
De Cheila. El îl mai avea
19Alături, pe Ezer, cel care
Era, la Mițpa, cel mai mare;
Fiu al lui Iosua e el
Și a făcut zidul acel
De la suișul caselor
Cari fost-au ale armelor.
Lângă suiș, zidul cotea
Și-n acel loc, un unghi, făcea.
20Apoi Baruc, acela care,
Părinte, pe Zabai, îl are,
Pornind din unghi, a înălțat
Zidul și l-a continuat
Făcându-l, astfel, ca să iasă
Lână a lui Eliașib casă;
Iar Eliașib era cel care,
Rang a avut, de preot mare.
21Zidul a fost continuat
De Meremot. El l-a-nălțat
Până la capătul pe care,
Casa lui Eliașib îl are,
Căci zidul pe cari l-a făcut,
Din poarta casei l-a-nceput.
Fiu al lui Urie e el,
Precum și-al lui Hacoț, la fel.
22Lângă Ierusalim erau
Mulți preoți care locuiau.
Aceștia toți s-au adunat
Și împreună au lucrat.
23Apoi, cei care-n urmă vin
Au fost Hașub și Beniamin.
În fața casei lor, lucrară
Și zidul îl continuară.
În urma lor, Azaria,
Precum și cu Maaseia,
Lucrară-n fața casei lor.
Maaseia îi e fecior
Lui Anania. A urmat
24Cel care e Binui chemat.
Binui este acela care,
Pe Hanadad, părinte-l are.
Astfel, al său zid începea
La casa lui Azaria,
Până la unghi, apoi, urcând,
La colț – în urmă – ajungând.
25Palal apoi, acela care,
Părinte, pe Uzai, îl are,
În fața unghiului lucrase.
El – zidul – îl continuase
În fața turnului de sus.
Turnul acela a fost pus
În fața casei unde-a stat
Cel care fost-a împărat,
Iar în vecinătatea ei,
Fusese curtea temniței.
26Aceia care locuiau
Pe deal și care se vădeau
Slujbași ai Templului, lucrară
Și zidul îl continuară
Spre răsărit. Bucata lor
E pân’ la poarta apelor
Și pân’ la turnul din afară.
27Cei care-n lucru îi urmară
Sunt Tecoiții. Au zidit
Brâul care s-a nimerit
În dreptul turnului cel mare
Ce iese-afară, după care
Lungiră creasta zidului,
Până la zidul dealului.
28Deasupra porții cailor,
A fost rândul preoților.
În fața casei, fiecare,
A construit zidul cel mare.
29Țadoc apoi, acela care,
Pe Imer, drept părinte-l are,
Făcut-a creasta zidului
Aflată-n fața casei lui.
La poarta de la răsărit,
Drept păzitor, a fost numit
Șemaia. El se dovedea
Feciorul lui Șecania
Și-a făcut creasta zidului
Aflat în fața casei lui.
30Hanania – acela care,
Pe Șelemia, tată-l are –
Și cu Hanun – cari se vădea
Precum că e al șaselea
Fecior al lui Țalaf – veniră
Și-o altă parte, construiră,
A zidului. Lor le-a urmat
Cel care-i Meșulam chemat.
El se vădea acela care,
Pe Berechia, tată-l are
Și în fața odăii lui
A făcut creasta zidului.
31Malchia-n urmă, din cei cari
Se dovediră argintari,
A lungit creasta zidului
Pân’ la slujbașii Templului
Și pân’ la casele durate
De negustori, case aflate
La poarta care s-a chemat
Mifcad. El a continuat
Cu zidul pe care l-a dus
Pân’ la odaia cea de sus.
32Din acel loc, toți acei cari
Sunt negustori și argintari,
Își construiră zidul lor,
Până la poarta oilor.
Selectat acum:
Neemia 3: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
Neemia 3
3
Dregerea zidurilor Ierusalimului
1Fusese Eliașib cel care,
Pe-atunci, ajunse preot mare.
Cu ai săi frați, el a pornit
La lucru și au construit
O poartă, cea „a oilor”.
Când încheiară lucrul lor,
Au sfințit poarta și-au adus
Ușile-apoi, de i le-au pus.
Ei au sfințit-o începând
Din turnul Mea și ajungând
La un alt turn, ce se vădea,
Hananeel, că se numea.
2Cu Eliașib, au mai zidit
Și oameni care au venit
Din Ierihon. L-a ajutat
Și-acela care s-a chemat
Zecur, căci el era cel care,
Pe Imri, drept părinte-l are.
3Fiii lui Sena au zidit
O poartă, care s-a numit
„A peștilor”. Când o sfârșiră,
Cu scânduri o acoperiră
Și ușile apoi i-au pus.
Încuietori i-au mai adus
Și-apoi, pe ușile acele,
Au așezat zăvoare grele.
4Până când zidul s-a-nălțat,
Cu ei alături a lucrat
Și Meremot, acela care,
Pe Urie, părinte-l are,
Și pe Hacoț. De-asemenea,
Și Meșulam îl sprijinea.
El se vădea a fi cel care
Pe Berechia, tată-l are,
Precum și pe Meșezabel.
Țadoc a mai lucrat cu el,
Țadoc fiind acela care,
Pe Bana, drept părinte-l are.
5Și Tecoiții au lucrat,
Însă cei care s-au aflat,
În fruntea lor, nu s-au supus
În slujba Domnului de Sus.
6Apoi, Ioiada – acel care,
Pe Paseah, părinte-l are –
Și Meșulam – cari se vădea
Fecior al lui Besodia –
Poarta cea veche-o reparară
Și-n al ei loc o așezară.
Îndată, după ce-o sfârșiră,
Cu scânduri o acoperiră
Și ușile apoi i-au pus.
Încuietori i-au mai adus
Și-apoi pe ușile acele,
Au așezat zăvoare grele.
7Melatia – Gabaonitul –
Și cu Iadon – Meronotitul –
Alăturea de ei, lucrară.
La ei, se mai adăugară
Cei cari, din Gabaon, erau
Sau cari, din Mițpa, se vădeau,
De prin ținutu-ndepărtat –
De dincoace de Eufrat –
Sau de la scaunul avut
De dregătorul din ținut.
8Dintre cei care se vădeau
Că făcători de mir erau,
Acela care a muncit,
Hanania, a fost numit.
Dintre-argintari, cel ce-a lucrat
Fusese Uziel chemat.
El e feciorul lui Harhaia.
9Apoi, a mai lucrat Refaia,
Fiul lui Hur. El e cel care
Se dovedea a fi mai mare
Pe jumătate din ținut
Care – așa cum s-a știut –
Doar de Ierusalim ținea.
10Alăturea de el ședea
Iedaia, cari găsi cu cale
De-a lucra-n fața casei sale.
Pe Harumaf, tată-l avea.
Feciorul lui Hașabnia
Care, Hatuș, a fost chemat –
La lucru – s-a alăturat.
11O parte-a zidului cel care
E-al turnului de la cuptoare,
De Malchia a fost ‘nălțat –
Al lui Harim fiu – ajutat
Și de Hașub, acel pe care,
Pahat-Moab, drept fiu, îl are.
12Cu ei, alături, a muncit
Șalum, cari fost-a însoțit
De ale lui copile-ndată;
Lui, Haloheș îi fuse tată.
Șalum acesta e cel care
Se dovedea a fi mai mare
Pe jumătatea de ținut,
Care – așa cum e știut –
Doar de Ierusalim ținea.
13Acela care se numea
Hanun, e cel ce-a reparat
O poartă, care s-a chemat
„A văii”, iar în lucrul lui,
Oamenii Zanoahului
L-au ajutat. Ei au zidit-o
Iar după ce au isprăvit-o,
În urmă, ușile i-au pus.
Încuietori i-au mai adus
Și-apoi pe ușile acele
Au așezat zăvoare grele.
Un zid, au mai făcut cu toți,
Care avea o mie coți
Și ajungea capătul lui,
La porțile gunoiului.
14Peste ținutu-acela care,
Bet-Hacherem, drept nume are,
Fusese Malchia-nălțat.
O poartă, el a ridicat.
E „a gunoiului” știută,
Poarta ce-a fost, de el, făcută,
Iar Malchia e-acela care,
Părinte, pe Recab, îl are.
Malchia, poarta, a zidit-o
Și-n urmă, când a isprăvit-o,
În rame, ușile i-a pus.
Încuietori i-a mai adus
Și-apoi pe ușile acele
A așezat zăvoare grele.
15Apoi, Șalun – acela care
Fusese-n Mițpa cel mai mare –
A dres „poarta izvorului”
Și-a prins-o-n brâul zidului.
Șalun era acela care,
Părinte, pe Col-Hoze-l are.
Șalun, când poarta a sfârșit-o,
Cu scânduri a acoperit-o
Și ușile apoi i-a pus.
Încuietori i-a mai adus
Și-apoi, pe ușile acele
A așezat zăvoare grele.
A mai făcut, de-asemenea,
Zidul pe care îl avea
Iazul Siloe. Brâul lui,
Grădina împăratului,
O mărginea continuând
Să se întindă, ajungând
Până la treptele aflate
Lângă ieșirea din cetate.
16Neemia era cel care
Se dovedea a fi mai mare
Peste Bet-Țur – cum e știut –
Pe jumătate din ținut.
El, cu ai săi, a construit
Zidul care a-mprejmuit
Mormintele ce le avea
David, iar zidul ajungea
Până la iaz, urcând ușor,
Spre casele vitejilor.
17Apoi, Leviții au lucrat.
Primul, Rehum, a fost chemat;
Fiu al lui Bani se vădea.
Al doilea e Hașabia.
Hașabia era cel care
Se dovedea a fi mai mare
Pe jumătate din ținut
Care – așa cum e știut –
Pe-atunci, de Cheila, se ținea.
18A mai lucrat – de-asemenea –
Bavai, cel care-i e fecior
Lui Hanadad și domnitor
Peste cealaltă jumătate
Dintre ținuturile-aflate
Sub stăpânirea ce ținea
De Cheila. El îl mai avea
19Alături, pe Ezer, cel care
Era, la Mițpa, cel mai mare;
Fiu al lui Iosua e el
Și a făcut zidul acel
De la suișul caselor
Cari fost-au ale armelor.
Lângă suiș, zidul cotea
Și-n acel loc, un unghi, făcea.
20Apoi Baruc, acela care,
Părinte, pe Zabai, îl are,
Pornind din unghi, a înălțat
Zidul și l-a continuat
Făcându-l, astfel, ca să iasă
Lână a lui Eliașib casă;
Iar Eliașib era cel care,
Rang a avut, de preot mare.
21Zidul a fost continuat
De Meremot. El l-a-nălțat
Până la capătul pe care,
Casa lui Eliașib îl are,
Căci zidul pe cari l-a făcut,
Din poarta casei l-a-nceput.
Fiu al lui Urie e el,
Precum și-al lui Hacoț, la fel.
22Lângă Ierusalim erau
Mulți preoți care locuiau.
Aceștia toți s-au adunat
Și împreună au lucrat.
23Apoi, cei care-n urmă vin
Au fost Hașub și Beniamin.
În fața casei lor, lucrară
Și zidul îl continuară.
În urma lor, Azaria,
Precum și cu Maaseia,
Lucrară-n fața casei lor.
Maaseia îi e fecior
Lui Anania. A urmat
24Cel care e Binui chemat.
Binui este acela care,
Pe Hanadad, părinte-l are.
Astfel, al său zid începea
La casa lui Azaria,
Până la unghi, apoi, urcând,
La colț – în urmă – ajungând.
25Palal apoi, acela care,
Părinte, pe Uzai, îl are,
În fața unghiului lucrase.
El – zidul – îl continuase
În fața turnului de sus.
Turnul acela a fost pus
În fața casei unde-a stat
Cel care fost-a împărat,
Iar în vecinătatea ei,
Fusese curtea temniței.
26Aceia care locuiau
Pe deal și care se vădeau
Slujbași ai Templului, lucrară
Și zidul îl continuară
Spre răsărit. Bucata lor
E pân’ la poarta apelor
Și pân’ la turnul din afară.
27Cei care-n lucru îi urmară
Sunt Tecoiții. Au zidit
Brâul care s-a nimerit
În dreptul turnului cel mare
Ce iese-afară, după care
Lungiră creasta zidului,
Până la zidul dealului.
28Deasupra porții cailor,
A fost rândul preoților.
În fața casei, fiecare,
A construit zidul cel mare.
29Țadoc apoi, acela care,
Pe Imer, drept părinte-l are,
Făcut-a creasta zidului
Aflată-n fața casei lui.
La poarta de la răsărit,
Drept păzitor, a fost numit
Șemaia. El se dovedea
Feciorul lui Șecania
Și-a făcut creasta zidului
Aflat în fața casei lui.
30Hanania – acela care,
Pe Șelemia, tată-l are –
Și cu Hanun – cari se vădea
Precum că e al șaselea
Fecior al lui Țalaf – veniră
Și-o altă parte, construiră,
A zidului. Lor le-a urmat
Cel care-i Meșulam chemat.
El se vădea acela care,
Pe Berechia, tată-l are
Și în fața odăii lui
A făcut creasta zidului.
31Malchia-n urmă, din cei cari
Se dovediră argintari,
A lungit creasta zidului
Pân’ la slujbașii Templului
Și pân’ la casele durate
De negustori, case aflate
La poarta care s-a chemat
Mifcad. El a continuat
Cu zidul pe care l-a dus
Pân’ la odaia cea de sus.
32Din acel loc, toți acei cari
Sunt negustori și argintari,
Își construiră zidul lor,
Până la poarta oilor.
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca