Numeri 13
13
Cele douăsprezece iscoade trimise în Canaan
1Domnul, lui Moise i-a vorbit
Și iată ce i-a poruncit:
2„Alege niște oameni care,
Apoi vor face o lucrare.
Ai să îi pui să iscodească
Țara pe care-o s-o primească
A lui Israel seminție –
Pe care Eu, precum se știe,
Promis-am că le-o dăruiesc.
Oameni-aceștia trebuiesc
Aleși dar, după neamul lor
Și casele părinților.
Numai un om, doresc să fie,
Ales deci, dintr-o seminție.
Astfel, vor trebui găsiți
Cei cari, fruntași, sunt dovediți.
Apoi, trimite-i spre Canaan.”
3Moise, îndată, din Paran –
După porunca Domnului –
Și-a și trimis oamenii lui.
Toți cei ce-au fost trimiși de el,
Erau fruntași în Israel.
4Iată acum, numele lor,
În rândul semințiilor:
Pentru-a lui Ruben seminție,
A fost Șamua, cari se știe
Că pe Zacur, îl are tată.
5Apoi, a fost urmat îndată,
De al lui Hori fiu – Șafat –
Care fruntaș s-a arătat,
În Simeon, precum se știe.
6Pentru-a lui Iuda seminție,
A fost Caleb, acela care,
Părinte, pe Iefune-l are.
7Igual – fiul lui Iosif dar –
A fost ales, din Isahar.
8Din Efraim, Hosea venea –
Pe Nun, el, tată, îl avea.
9Din Beniamin, Palti-i cel care
A fost ales – tată îl are
Pe cel cari, Rafu, s-a chemat.
10Din Zabulon, a fost urmat
Apoi, de către Gadiel –
Fiul lui Sodi este el.
11Pentru-a lui Iosif seminție
Și-a lui Manase – cum se știe –
Gadi a fost ales cel care,
Pe Susi, drept părinte-l are.
12Din Dan, ales e Amiel –
Al lui Ghemali fiu e el.
13Setur e cel ce l-a urmat,
Iar Micael a fost chemat
Al său părinte. El venea
Pentru Așer. De-asemenea,
14Fiul lui Vofsi, ce-a venit,
Pentru Neftali, s-a numit
Nahbi. Urmat-a Gheuel –
15Fiul lui Machi este el –
Din Gad fiind chemat să vie.
16Aceștia sunt, precum se știe,
Bărbații care-au fost aleși
Și care-n urmă-au fost trimeși
Să iscodească-n Canaan,
Așa cum Domnu-avuse-n plan.
Lui Hosea, Moise i-a schimbat
Numele-apoi: el l-a chemat
Iosua, pe-al lui Nun fecior,
Din neamul Efratiților.
17Atunci când Moise i-a trimis,
Iscoadelor astfel le-a zis:
„Spre miazăzi să vă-ndreptați
Și-apoi, pe munte, să urcați.
18De sus, țara, o veți vedea:
Veți ști atunci, cum este ea.
Atenți să fiți – vă sfătuiesc –
La cei care o locuiesc.
Vedeți de-s slabi sau tari acei
Cari sunt locuitori ai ei.
Vedeți dacă, în număr, sânt
Puțini sau mulți, pe-al ei pământ.
19De-asemenea, să vă uitați
Și-atent, țara, s-o cercetați,
Dacă e bună sau e rea;
Dacă cetățile din ea
Deschise sunt, ori întărite,
Și dacă bine sunt păzite.
20Al ei pământ, voiesc apoi,
Să-l cercetați, în urmă, voi:
Să știți să-mi spuneți dacă-i gras,
Sau de cumva sterp a rămas,
Și dacă sunt copaci pe el.
Luați, de pe pământu-acel,
Și niște roade – ce găsiți.
Plecați! Cu inimă să fiți!”
Vremea în care ei plecau,
Strugurii tocmai se coceau.
21Bărbați-aceia s-au suit
Pe munte și au iscodit
Țara, așa cum s-a cerut.
Ei, cercetare, au făcut,
De la pustia Țin pornind
Și-n urmă, la Rehob sosind,
Care se află așezat
Pe-un drum ce duce la Hamat.
22Prin miazăzi, ei s-au suit,
Iar în Hebron, când au sosit,
Pe Ahiman și pe Șeșai
Și-asemenea și pa Talmai –
Cari toți fii, lui Anc, îi sânt –
Ei i-au zărit, pe-acel pământ.
De șapte ani era zidit
Hebronul, când s-a construit
Cetatea care se numea
Țoan și care se găsea
În al Egiptului ținut.
23Apoi, în grabă, au trecut
Până la valea minunată
Care, Eșcol, a fost chemată.
Din vie-acolo, au tăiat
O ramură și au luat,
Un strugure, cu ei apoi,
Pe cari l-au dus tot câte doi.
Mare fiind, când l-au cărat,
Ei, de prăjini, s-au ajutat.
Rodii, smochine au adus,
24Iar locului, nume, i-au pus
„Eșcol”, ceea ce tălmăcit,
Prin „Strugure” e definit.
I-au zis în ăst fel locului,
Din pricina strugurelui
Pe cari, din vie, l-au tăiat
Atuncea când au cercetat
Țara aceea minunată.
25Când țara fost-a cercetată,
La patruzeci de zile-apoi,
Ei se întoarseră-napoi.
26La Moise, ei s-au dus. Cu el,
Aron și-ntregul Israel
Erau, la Cades, în pustie,
Și-i așteptau, pe ei, să vie
Cu veștile din Canaan,
În tabăra lor, din Paran.
Iscoadele, știri, au adus
Și-apoi, în fața lor, au pus
Roada ce fost-a adunată
Din țara ‘ceea minunată.
27Apoi, lui Moise, ei i-au zis:
„În țara-n care ne-ai trimis,
Ne-am dus, precum porunci ai dat.
Să știi căci, cu adevărat,
Lapte și miere curg în ea.
Priviți ce rod poate să dea.
28Poporul care locuiește
În țară, însă, se vădește
A fi puternic. Toți sunt tari,
Iar ale lor cetăți sunt mari
Și-s întărite. Iată, noi,
Pe-ai lui Anac feciori apoi,
În acea țară i-am găsit.
29Pământul ei e locuit,
La miazăzi de-Amaleciți;
Sunt Iebusiți și Amoriți
Care, pe munte, locuiesc;
De-asemenea, se mai găsesc
În acea țară Canaaniții
Cari, împreună cu Hetiții,
Sunt așezați pe lângă mare,
Precum și pe câmpia care
Se-ntinde-n lungul râului
Cari este al Iordanului.”
30Caleb, atunci, a potolit
Poporul care a cârtit
Contra lui Moise. El a spus:
„Haideți acum, cu toții, sus!
Să ne suim, să ocupăm
Țara, căci o să câștigăm!
Să mergem dar, încrezători,
Căci noi vom fi biruitori!”
31Însă, bărbații cari erau
Cu el și care-l însoțeau,
Au glăsuit: „Nu ne suim,
Pentru că n-o să biruim!
Căci iată – cum gândiți și voi –
Sunt mult mai tari ei, decât noi!”
32Prin vorbele ce le-au rostit
Atuncea, ei au înnegrit,
În fața-ntregului popor,
Țara ce le-a fost dată lor.
„Țara pe care am văzut-o” –
Ziseră ei – „și-am străbătut-o
Când fost-am să o iscodim,
Ajuns-am ca să ne gândim
Că îi mănâncă pe acei
Cari sunt locuitorii ei.
Oamenii, de pe-al ei pământ,
Doar de statură-naltă sânt.
33Pe fiii lui Anac apoi,
Acolo, i-am mai văzut noi.
Din neamul uriașilor,
Coboară seminția lor.
Ca și lăcustele eram,
În fața lor, când ne găseam.”
Selectat acum:
Numeri 13: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
Numeri 13
13
Cele douăsprezece iscoade trimise în Canaan
1Domnul, lui Moise i-a vorbit
Și iată ce i-a poruncit:
2„Alege niște oameni care,
Apoi vor face o lucrare.
Ai să îi pui să iscodească
Țara pe care-o s-o primească
A lui Israel seminție –
Pe care Eu, precum se știe,
Promis-am că le-o dăruiesc.
Oameni-aceștia trebuiesc
Aleși dar, după neamul lor
Și casele părinților.
Numai un om, doresc să fie,
Ales deci, dintr-o seminție.
Astfel, vor trebui găsiți
Cei cari, fruntași, sunt dovediți.
Apoi, trimite-i spre Canaan.”
3Moise, îndată, din Paran –
După porunca Domnului –
Și-a și trimis oamenii lui.
Toți cei ce-au fost trimiși de el,
Erau fruntași în Israel.
4Iată acum, numele lor,
În rândul semințiilor:
Pentru-a lui Ruben seminție,
A fost Șamua, cari se știe
Că pe Zacur, îl are tată.
5Apoi, a fost urmat îndată,
De al lui Hori fiu – Șafat –
Care fruntaș s-a arătat,
În Simeon, precum se știe.
6Pentru-a lui Iuda seminție,
A fost Caleb, acela care,
Părinte, pe Iefune-l are.
7Igual – fiul lui Iosif dar –
A fost ales, din Isahar.
8Din Efraim, Hosea venea –
Pe Nun, el, tată, îl avea.
9Din Beniamin, Palti-i cel care
A fost ales – tată îl are
Pe cel cari, Rafu, s-a chemat.
10Din Zabulon, a fost urmat
Apoi, de către Gadiel –
Fiul lui Sodi este el.
11Pentru-a lui Iosif seminție
Și-a lui Manase – cum se știe –
Gadi a fost ales cel care,
Pe Susi, drept părinte-l are.
12Din Dan, ales e Amiel –
Al lui Ghemali fiu e el.
13Setur e cel ce l-a urmat,
Iar Micael a fost chemat
Al său părinte. El venea
Pentru Așer. De-asemenea,
14Fiul lui Vofsi, ce-a venit,
Pentru Neftali, s-a numit
Nahbi. Urmat-a Gheuel –
15Fiul lui Machi este el –
Din Gad fiind chemat să vie.
16Aceștia sunt, precum se știe,
Bărbații care-au fost aleși
Și care-n urmă-au fost trimeși
Să iscodească-n Canaan,
Așa cum Domnu-avuse-n plan.
Lui Hosea, Moise i-a schimbat
Numele-apoi: el l-a chemat
Iosua, pe-al lui Nun fecior,
Din neamul Efratiților.
17Atunci când Moise i-a trimis,
Iscoadelor astfel le-a zis:
„Spre miazăzi să vă-ndreptați
Și-apoi, pe munte, să urcați.
18De sus, țara, o veți vedea:
Veți ști atunci, cum este ea.
Atenți să fiți – vă sfătuiesc –
La cei care o locuiesc.
Vedeți de-s slabi sau tari acei
Cari sunt locuitori ai ei.
Vedeți dacă, în număr, sânt
Puțini sau mulți, pe-al ei pământ.
19De-asemenea, să vă uitați
Și-atent, țara, s-o cercetați,
Dacă e bună sau e rea;
Dacă cetățile din ea
Deschise sunt, ori întărite,
Și dacă bine sunt păzite.
20Al ei pământ, voiesc apoi,
Să-l cercetați, în urmă, voi:
Să știți să-mi spuneți dacă-i gras,
Sau de cumva sterp a rămas,
Și dacă sunt copaci pe el.
Luați, de pe pământu-acel,
Și niște roade – ce găsiți.
Plecați! Cu inimă să fiți!”
Vremea în care ei plecau,
Strugurii tocmai se coceau.
21Bărbați-aceia s-au suit
Pe munte și au iscodit
Țara, așa cum s-a cerut.
Ei, cercetare, au făcut,
De la pustia Țin pornind
Și-n urmă, la Rehob sosind,
Care se află așezat
Pe-un drum ce duce la Hamat.
22Prin miazăzi, ei s-au suit,
Iar în Hebron, când au sosit,
Pe Ahiman și pe Șeșai
Și-asemenea și pa Talmai –
Cari toți fii, lui Anc, îi sânt –
Ei i-au zărit, pe-acel pământ.
De șapte ani era zidit
Hebronul, când s-a construit
Cetatea care se numea
Țoan și care se găsea
În al Egiptului ținut.
23Apoi, în grabă, au trecut
Până la valea minunată
Care, Eșcol, a fost chemată.
Din vie-acolo, au tăiat
O ramură și au luat,
Un strugure, cu ei apoi,
Pe cari l-au dus tot câte doi.
Mare fiind, când l-au cărat,
Ei, de prăjini, s-au ajutat.
Rodii, smochine au adus,
24Iar locului, nume, i-au pus
„Eșcol”, ceea ce tălmăcit,
Prin „Strugure” e definit.
I-au zis în ăst fel locului,
Din pricina strugurelui
Pe cari, din vie, l-au tăiat
Atuncea când au cercetat
Țara aceea minunată.
25Când țara fost-a cercetată,
La patruzeci de zile-apoi,
Ei se întoarseră-napoi.
26La Moise, ei s-au dus. Cu el,
Aron și-ntregul Israel
Erau, la Cades, în pustie,
Și-i așteptau, pe ei, să vie
Cu veștile din Canaan,
În tabăra lor, din Paran.
Iscoadele, știri, au adus
Și-apoi, în fața lor, au pus
Roada ce fost-a adunată
Din țara ‘ceea minunată.
27Apoi, lui Moise, ei i-au zis:
„În țara-n care ne-ai trimis,
Ne-am dus, precum porunci ai dat.
Să știi căci, cu adevărat,
Lapte și miere curg în ea.
Priviți ce rod poate să dea.
28Poporul care locuiește
În țară, însă, se vădește
A fi puternic. Toți sunt tari,
Iar ale lor cetăți sunt mari
Și-s întărite. Iată, noi,
Pe-ai lui Anac feciori apoi,
În acea țară i-am găsit.
29Pământul ei e locuit,
La miazăzi de-Amaleciți;
Sunt Iebusiți și Amoriți
Care, pe munte, locuiesc;
De-asemenea, se mai găsesc
În acea țară Canaaniții
Cari, împreună cu Hetiții,
Sunt așezați pe lângă mare,
Precum și pe câmpia care
Se-ntinde-n lungul râului
Cari este al Iordanului.”
30Caleb, atunci, a potolit
Poporul care a cârtit
Contra lui Moise. El a spus:
„Haideți acum, cu toții, sus!
Să ne suim, să ocupăm
Țara, căci o să câștigăm!
Să mergem dar, încrezători,
Căci noi vom fi biruitori!”
31Însă, bărbații cari erau
Cu el și care-l însoțeau,
Au glăsuit: „Nu ne suim,
Pentru că n-o să biruim!
Căci iată – cum gândiți și voi –
Sunt mult mai tari ei, decât noi!”
32Prin vorbele ce le-au rostit
Atuncea, ei au înnegrit,
În fața-ntregului popor,
Țara ce le-a fost dată lor.
„Țara pe care am văzut-o” –
Ziseră ei – „și-am străbătut-o
Când fost-am să o iscodim,
Ajuns-am ca să ne gândim
Că îi mănâncă pe acei
Cari sunt locuitorii ei.
Oamenii, de pe-al ei pământ,
Doar de statură-naltă sânt.
33Pe fiii lui Anac apoi,
Acolo, i-am mai văzut noi.
Din neamul uriașilor,
Coboară seminția lor.
Ca și lăcustele eram,
În fața lor, când ne găseam.”
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca